Pe acest final de sezon principalul adversar pare să-l constituie accidentările, pentru că victoriile cheie și punctele importante luate de la rivali vin și încă mai jucăm cu un trofeu în față și un loc de Liga Campionilor accesibil din Premier League. Privind ce urmează în ultimele 3-4 săptămâni ale stagiunii, se pare că Swansea este cel mai ușor adversar pe care-l mai avem. Dar e oare chiar așa?
3-1 a fost în ultima întâlnire cu Lebedele, cu o deschidere de scor a lui Pogba și o dublă a lui Ibrahimovic. O victorie și în retur ar închide luna aprilie cu un palmares ce-l va recomanda pe Mourinho, fără adversar, la trofeul Manager of the Month în Premier League.
Swansea City
Trupa lui Paul Clement urcase excelent în formă și în clasament de la venirea francezului în ianuarie, dar între 4 martie și 22 aprilie au câștigat un singur punct în campionat și sunt în luptă cu Hull și Middlesbrough pentru a evita retrogradarea (momentan sunt primii sub linie adversarii noștri de duminică). Asta e vestea proastă pentru noi: că Swansea joacă pe muchie de cuțit finalul de sezon și va face tot posibilul să ia puncte pe Old Trafford. Read More
Manchester City – Manchester United 0-0, Premier League etapa 33, 27 aprilie 2017, Etihad Stadium, Manchester
Manchester United rateaza sansa de a intra in top 4, dar mentine recordul de invincibilitate dupa un meci dominat de gazde, dar desfasurat conform planului tactic al lui Mourinho.
A fost, din cate imi amintesc, cel mai dureros meci de privit al lui United din sezonul asta pentru ca, spre deosebire de alte remize nule frustrante (Burnley, Hull, West Brom), nu ne-am uitat aseara la o serie lunga de ocazii si ratari ale noastre, ci am vazut meciul din jumatatea cealalta: City a fost echipa care a avut posesia si a atacat aproape tot meciul, pe cand United si-a propus doar sa absoarba presiunea. De pe margine, prefer fara indoiala prima varianta: atunci cand echipa ta ataca incontinuu stiind ca e doar o chestiune de timp pana la gol; frustrarea intervine doar la final. Cand iti propui sa inchizi meciul insa, ne uitam la 90 de minute de constructie a adversarului cu frica ca un gol poate veni in oricare dintre ele.
Tactic insa, sunt tentat sa spun ca meciul de aseara e o victorie a lui Mourinho. In ciuda controlului mingii si a dominatiei teritoriale, ocaziile lui City au fost totusi putine, si probabil nu la fel de periculoase ca ocaziile lui Rashford, Herrera si Mkhitaryan din prima repriza. Guardiola a inceput meciul cu frica, in ciuda atitutdinii pozitive a echipei lui, iar la final ambii manageri au rasuflat usurati, multumiti cu punctul din oficiu. City isi pastreaza pozitia a patra cu potentialul de a urca pe 3 duminica, in timp ce United poate termina pe 4 daca va castiga toate cele 5 meciuri ramase. Complicat, pentru ca doua dintre ele sunt Arsenal si Spurs, iar programul infernal din aprilie va continua si in mai, cand vom avea 6 sau 7 meciuri (in functie de calificarea in finala Europa League) in primele 3 saptamani, in timp ce lista de indisponibili e in continua crestere.
E un meci sarac cel in care cel mai important eveniment e un cartonas rosu, dar cam asa au stat lucrurile aseara. In ciuda atacului continuu al lui City si a contra-atacurilor sporadice la inceput, si rarite inca si mai tare in repriza a doua, meciul era unul echilibrat pana la eliminarea lui Fellaini. Eliminare usoara in opinia mea: belgianul a primit pe buna dreptate primul cartonas galben al meciului cu doua minute inainte pentru o altercatie cu Aguero, si pe al doilea pentru o noua altercatie, de data asta fara minge. Pentru cine vede o lovitura, as zice ca e vorba doar de contact intre Fellaini si Aguero, dar argentinianul imi intareste convingerea ca in tarile de limba spaniola actoria se preda cot la cot cu fotbalul. Partea pozitiva este ca Fellaini si-a asigurat cu asta locul de titular in finala Europa League, presupunand ca United va ajunge acolo, evident.
Si nu prea sunt motive sa presupunem ca n-o va face. In ciuda unui program infernal, culminand cu cele 9 meciuri de luna asta, United e in continuare neinvinsa din 26 ianuarie, in meciul fara miza contra lui Hull din semifinala League Cup. Asadar misiunea e relativ simpla: macar un gol in cele doua meciuri cu Celta. Preferabil in deplasare.
Imediat dupa eliminarea lui Fellaini, Mourinho a inchis meciul, introducand doi jucatori defensivi, Fosu Mensah si Young in locul lui Mkhitaryan si Rashford. Nimic subtil aici. Guardiola a incercat sa forteze atacul, dar nici macar Jesus n-a reusit sa invie sperantele cetatenilor la 3 puncte din meciul asta (nici Gabriel Jesus, care a marcat din offside, nici Jesus Navas, despre care am stiut ca joaca doar pentru ca l-am vazut intrand in locul lui Sane in minutul 80).
Un meci dulce-amar asadar, dintre cele care speram sa nu vedem prea multe in viitor, dar pana la urma un punct util, care pune un loc de Champions League in mainile noastre. Principala provocare a lui Mourinho e lista lunga de accidentati, pentru ca daca ne putem permite sa ne aparam 96 de minute ca sa plecam cu un punct de pe Etihad, cu totul altfel vor sta lucrurile duminica, cand pe Old Trafford vom primi o Swansea in mare nevoie de puncte si impotriva careia chiar va trebui sa inscriem.
Calificați în semifinalele Europa League și cu șansele pentru un loc de Liga Campionilor direct din Premier League renăscute după victoriile în fața lui Chelsea și Burnley, dar și pentru că Liverpool a făcut un pas greșit, ne stă în față un Manchester Derby cu o încărcătură uriașă. Cine învinge e în pole-position pentru top 4, asta e cireașa de pe tortul orașului Manchester, pe care sper să-l facem roșu încă o dată.
Orgoliu rănit prin cel mai slab sezon din cariera excepțională în management, asta are de pansat Guardiola înaintea întâlnirii cu Mourinho. Portughezul are 3 trofee în plus, dar și mai mulți ani la nivel înalt, ambii au câștigat de două ori Liga Campionilor (Mou cu Porto și Inter, Pep cu Barcelona ambele), dar rivalitatea lor e mai presus de statistici, ambii fiind văzuți, la un anumit punct al carierei ca inovatori ai fotbalului modern. Filosofia fotbalului total preluată de Guardiola din școala Barcelonei lui Cruyff și disciplina defensivă impusă de Mourinho au definit fotbalul European al ultimilor ani și, chiar dacă niciunul dintre manageri nu are un sezon extraordinar, puteți paria că acest Manchester Derby va fi material de studiu tactic în școlile de management în anii care vin.
Manchester City
Multe indisponibilități și incertitudini au avut vecinii noștri în acest sezon, iar asta le-a limitat gălăgia. Căpitanul Kompany a revenit pe teren și îi merge bine, Gabriel Jesus e și el refăcut și va fi cel puțin pe bancă pentru meciul de joi seara. Astea-s veștile proaste pentru noi. David Silva ar putea lipsi (ar fi minunat!) și Stones e și el incert (asta nu e cea mai grozavă perspectivă, e vulnerabilă City cu el în centrul defensivei).
Guardiola s-a întors la 4-2-3-1 în ultimele 4 meciuri și a realizat că travaliul lui Jesus Navas e mai util în apărare, reprofilându-l ca fundaș dreapta (niciodată n-am înțeles ce a văzut City la acest atlet prea puțin fotbalist). Fernandinho și Yaya formează mecanismul pe care se construiește jocul. Sane mi se pare cel mai periculos om, De Bruyne e cel mai bun pasator decisiv din Premier League în acest sezon, poate doar evoluții oscilante ale lui Sterling să fie o vulnerabilitate. În atac, Aguero e un monstru: plasament fantastic, instinct de vârf, un golgeter pur-sânge.
Manchester United
Când ai golgeterul accidentat, cel mai bun marcator de la mijloc la fel (Mata), 3 fundași centrali indisponibili (Rojo, Smalling, Jones) și principalul pasator (Pogba) incert, poți spune ca orice formula aliniezi în derby va fi una încropită, cu multe compromisuri. Moral mai bun însă… nu cred că a avut United nicicând în acest sezon, poate doar după câștigarea League Cup, așa că valul trebuie călărit.
Suntem, cu Manchester City și Liverpool, 3 cluburi în 3 puncte. ORICE e posibil până la final, dar niciun rezultat mai important decât o victorie pe Etihad. Să mai cerem un meci al anului după lecția tactică predată de Morinho lui Conte? Mai au Rashford, Herrera, Bailly, Valencia și Mkhitaryan forța să răstoarne o dată previziunile?
Ce trebuie să facă United
După eliminarea din FA Cup (semifinală pierdută cu Arsenal), City mai are o singură misiune pe final de sezon: securizarea unui loc de Champions League, iar asta înseamnă că Guardiola va forța golul din primul minut. Cum să-l marcăm pe Aguero? Poate cu o umbră numită Antonio Valencia, pe tot terenul? Bailly și Blind nu cred că pot ține pasul cu argentinanul, dar e oare nevoie? Nu cumva Aguero poate fi anulat sufocându-i pasele decisive lui De Bruyne, cu același, excelent Ander Herrera? Rashford poate depăși în viteză orice fundaș central din lotul lui City, dar cine va aduce scânteia creativă din linia ofensivă? Rooney? Lingard? Mkhitaryan? Young?
Marcaj om-la-om pentru câțiva jucători cheie: Darmian la Sane, Herrera la De Bruyne, Valencia la Aguero și o sclipire a lui Rashford în fața unei apărări care încă are multe stângăcii. E complicat? Da, evident, e mult mai complicat…
Echipe probabile
De când am început să scriu pe site-ul comunității Romanian Red Devils, n-am reușit să nimeresc formula de start a lui Mourinho nici măcar o singură dată, dar asta nu înseamnă că nu voi mai încerca.
Manchester United: De Gea – Valencia, Bailly, Blind, Darmian – Herrera, Fellaini, Mkhitaryan, Rooney – Lingard, Rashford.
Manchester City: Bravo – Navas, Kompany, Kolarov, Clichy – Fernandinho, Yaya Toure – Sterling, De Bruyne, Sane – Aguero.
Unde se poate vedea Manchester Derby?
Manchester City vs Manchester United este transmis, în direct, pe Eurosport 1 și Eurosport Player, joi, 27 aprilie 2017, de la ora 22:00.
Manchester United a câștigat pe Turf Moor, acolo unde au capotat în acest sezon Liverpool sau Everton și unde s-a încurcat și Chelsea. ”Diavolii” au câștigat cu 2-0, după un meci pe care l-au dominat fără probleme, gazdele punând în foarte puține momente în pericol porta lui De Gea.
Inainte de a vorbi despre meciul de maine, as vrea sa aducem un mic tribut lui Ugo Ehiogu, fostul fotbalist al lui Aston Villa si Middlesbrough, care a decedat ieri dimineata dupa un atac cardiac in timp ce conducea antrenamentul echipei U-23 a lui Tottenham la baza lor din Enfield. Ehiogu a fost capitanul lui Middlesbrough impotriva Stelei la Bucuresti in 2006, in semifinala Europa League. Moartea lui a survenit pe fondul unei predispozitii care afecteaza o parte din atletii de performanta si de care au fost afectati si altii, printre care Fabrice Muamba sau Catalin Haldan. Tragicul accident al lui Ehiogu e o aducere aminte ca dincolo de salariile astronomice si in ciuda accesului instant la cele mai moderne tehnologii medicale, corpurile acestor atleti sunt fortate pana foarte aproape de limita.
Intreg fotbalul englezesc va aduce etapa asta omagii fostului fundas.
Trecand acum la accidentatii nostri, am vazut ca Rojo si Ibrahimovic au cazut victime programului infernal din acest aprilie dupa returul cu Anderlecht. Desi presa si o parte a fanilor s-au grabit sa cante prohoduri celor doi, clubul a fost rezervat in a da o comunicare oficiala in legatura cu situatia fotbalistilor, dar este cert ca nici unul dintre ei nu va juca maine pe Turf Moor.
Ceea ce creaza probleme in centrul defensivei, acolo unde Eric Bailly, care a jucat deja 6 meciuri luna asta, e singurul fundas central valid. Langa el vom vedea probabil o improvizatie – Blind e principalul candidat, dar Carrick sau Valencia au jucat si ei in pozitia asta cand a fost nevoie. Mourinho a spus ca e posibil sa-l convoace pe capitanul echipei U-23, Axel Tuanzebe si desi personal as vrea sa-l vad pe teren maine, e putin probabil ca juniorul sa fie in formula de start.
In atac, in ciuda accidentarii lui Ibrahimovic, Mourinho are optiuni, si e posibil sa vedem un cuplu de atac cu Rooney sustinandu-l pe Rashford. Cat despre rotativa mijlocasilor – asta depinde probabil de cat de odihniti sunt jucatorii disponibili si e o decizie care probabil inca nu a fost facuta.
De partea cealalta, Burnley si-au atins deja recordul de puncte acumulate intr-un sezon de Premier League si sunt la 8 puncte deasupra liniei sub care scrie ‘Championship’, dar jucatorii lui Sean Dyche ar mai avea nevoie de aproximativ 5 puncte din tot atatea meciuri pentru a-si asigura supravietuirea. Speram sa si le asigure incepand de saptamana viitoare.
Pe hartie, meciul arata a 3 puncte usoare pentru United, dar stim cu totii ca in realitate nu exista asa ceva. Pe Turf Moor se castiga greu si United n-a reusit s-o faca in cele doua vizite anterioare, asa ca principala provocare pentru diavoli e sa inscrie. Poate fi o ocazie pentru Rashford sa demonstreze ca e capabil sa suplineasca lipsa lui Ibrahimovic si sa fie principala optiune de atac a lui Mourinho atata vreme cat suedezul va fi indisponibil. Impotriva lui vor sta doi fosti membri ai academiei lui United, portarul Tom Heaton – unul din cei mai apreciati portari englezi ai momentului, si fundasul Michael Keane, despre care se zvoneste ca ar putea face o intoarcere la nava mama din vara. Cu siguranta ne-ar fi fost util pentru meciul de maine.
In clasament, e o ocazie pentru United sa se apropie la un punct de locul 4 si sa micsoreze distanta fata de toate echipele de deasupra in conditiile in care toate echipele din top… erm… pe ce loc mai e Arsenal? – in conditiile in care 3 dintre primele 4 echipe sunt astazi implicate in semifinalele FA Cup.
Evit in general sa fac pronosticuri, mai ales cand e vorba de United, dar mizez pe o victorie la limita a diavolilor. 1-0 sau 2-1. Sper ca vom reusi sa desfacem apararea gazdelor dupa un 0-0 extrem de frustrant pe Old Trafford in meciul tur.
Voi ce credeti? Care va fi scorul maine?
Meciul incepe duminica, 23 aprilie, de la 16.15 ora Romaniei si va fi in direct pe DolceSport 3.
Manchester United a trecut, mult mai greu decât se aștepta majoritatea fanilor, de Anderlecht (cronica partidei AICI) și va juca în semifinalele Europa League împotriva echipei conduse de… Mouriño (președintele clubului), Read More
Manchester United – Anderlecht Bruxelles 2-1 (AET; aggregate 3-2) (Mkhitaryan ’11, Rashford ‘107 – Hanni ’32), Europa League QF 2nd leg, 20 aprilie 2017, Old Trafford, Manchester
Marcus Rashford – omul meciului
Pentru ca n-am vazut meciul din tur, mi-a scapat un detaliu foarte important al acestei duble manse: Anderlecht e o echipa foarte buna. In ciuda faptului ca au doi romani in lot, dintre care unul titular, si ca amandoi au terminat meciul pe teren, Anderlecht a prezentat o opozitie serioasa in drumul diavolilor spre trofeul Europa League. Sigur, pana la urma diferenta de clasa a prevalat si belgienii nu-si pot permite sa plateasca 90 de milioane de euro pentru un jucator, dar cel mai important lucru este ca au inceput meciul cu o abordare pozitiva, pregatiti sa absoarba presiune dar si sa contra-atace sau sa construiasca atunci cand li s-a permis.
Desi a inceput cu avantajul golului in deplasare, Mourinho a trimis in teren o formula foarte ofensiva, un soi de 4-2-4 reminiscent de epoci mai romantice ale fotbalului, desi se va spune ca de fapt a fost un 4-2-3-1, Carrick si Pogba mijlocasi centrali, Mkhitaryan in spatele lui Ibrahimovic, la creatie, iar Rashford si Lingard desemnati sa acopere flancurile. E o formula care functioneaza impotriva unui adversar inferior fizic, si s-a vazut ca United a dominat posesia si a avut mai multe suturi pe poarta, dar impotriva echipelor din jumatatea de sus a clasamentului Premier League o astfel de dispunere ar pune o presiune prea mare pe cei doi fundasi laterali, Valencia si Shaw, obligati sa-si acopere fiecare intreaga banda pentru a da libertate celor doi tineri atacanti englezi sa se infiltreze spre centru.
Nu a fost galopul de sanatate la care ne asteptam cu toti, United a trebuit sa-si castige locul in semifinale si a fost nevoie de cele doua reprize de prelungiri pentru a inscrie golul victoriei. Prima repriza a fost un soi de rezumat al meciului tur, Mkhitaryan a inscris repede si in ciuda fondului de dominare a gazdelor belgienii au reusit sa egaleze, astfel ca la pauza Anderlecht au reusit sa anuleze rezultatul din tur, ceea ce insemna ca misiunea noastra s-a ingreunat putin, orice gol al oaspetilor punand calificarea la doua goluri distanta. United a inceput optimist, plusul de moral dat de victoria cu Chelsea fiind evident. Cineva l-a scapat din ochi pe armeanul nostru de la mijloc dupa 10 minute de joc, iar fostul jucator al Borussiei nu s-a gandit de doua ori inainte sa suteze pentru al 10-lea gol al sezonului. Ruben, portarul lui Anderlecht, a avut o prestatie de exceptie si a anihilat cateva ocazii bune, iar dupa golul egalizator, imaginile de cosmar ale lungului sir de egaluri din urma cu cateva luni au parut sa-si faca o noua aparitie.
Rojo s-a accidentat dupa 20 de minute de joc, o accidentare survenita probabil pe fond de oboseala, Iar Blind, care l-a inlocuit, a fost ca de obicei omul nepotrivit la locul nepotrivit la faza golului lui Hanni. Tot oboseala a fost probabil motivul pentru care Ibrahimovic a jucat doar un rol marginal in meciul acesta, suedezul fiind schimbat pentru reprizele de prelungire, si e posibil ca Mourinho sa-l odihneasca si in weekend impotriva lui Burnley. In apararea lui, trebuie spus ca Ibrahimovic, ca si Rashford si Pogba a trimis mingea in plasa, dar golurile au fost anulate pentru offside sau fault.
Rashford si Pogba s-au intrecut in ratari, mai ales spre finalul celor 90 de minute cand United a atacat incontinuu in timp ce Anderlecht spera probabil sa duca meciul la lovituri de departajare. Nu s-a intamplat insa pentru ca intr-un final, dupa mai bine de 100 de minute de joc, Rashford a reusit pana la urma sa intoarca doi fundasi belgieni si sa trimita mingea dincolo de Ruben, in plasa, cu un sut la firul ierbii.
Este, asadar calificare, iar United e neinvinsa in cele 6 meciuri jucate pana acum in aprilie. Urmeaza inca 3, Burnley si Swansea in duminici succesive, in timp ce joia viitoare va trebui sa mergem pe terenul vecinilor galagiosi pentru un meci de al carui rezultat depind in mare parte sperantele noastre pentru un loc 4 in Premier League.
Iar daca seara asta ne-a invatat ceva este ca, desi suntem in continuare favoriti la castigarea Europa League, trofeul nu e nicidecum garantat, si oricare dintre cele 3 echipe ramase in competitie (Lyon, Celta Vigo, Aiax) va spera ca poate sa faca o surpriza. Oboseala si accidentarile incep si ele sa aiba un rol important, in momentul de fata Bailly fiind singurul fundas central disponibil de exemplu, dar speram ca accidentarea lui Rojo nu e foarte grava si va putea reveni pe teren duminica, in timp ce in atac Rooney si Martial ar trebui sa fie capabili sa-l lase pe Ibrahimovic sa se odihneasca daca va avea nevoie.
Sunteti de acord ca intre noi si trofeul care ne duce in Champions League stau 3 meciuri grele, sau ar trebui sa defilam spre medalii? Reusim sa ramanem neinvinsi in aprilie chiar si dupa vizita pe Etihad? Ar trebui Mourinho sa prioritizeze vreuna din cele doua competitii in contextul in care lista cu jucatori indisponibili e in crestere?
Lecția tactică predată de Mourinho liderului Chelsea, chiar pe Old Trafford a marcat meciul sezonului de până acum pentru Man United, dar nu e prea multă vreme de sărbătorit pentru că avem de câștigat un retur cu Anderlecht în Europa League (după 1-1, la Bruxelles, joia trecută). După atât de multe schimbări de formulă de start și nu mai puțin de 3 formule tactice încercate în ultima lună, la ce ar trebui să ne așteptăm de la returul cu belgienii?
Manchester United
Prima veste bună e că plecăm de la un scor la care suntem calificați în semifinale, ceea ce înseamnă că Anderlecht va trebui să atace. A doua veste bună e că defensiva lui Manchester United pare să fie mai bună de la meci la meci, cuplul Bailly-Rojo s-a sudat excelent de la revenirea ivorianului după accidentare, iar pe benzi travaliul lui Valencia, Darmian (l-a văzut cineva pe Pedro duminica asta?), Young și chiar Shaw i-a ținut pe De Gea și Romero mai mult șomeri.
În atac am avut probleme tot sezonul, fiind dependenți de inspirația lui Zlatan, dar prestația lui Rashford din weekend a fost entuziamantă, Lingard pare să se simtă mai bine într-un rol mai central, de al doilea vârf, iar Mkhitaryan și Martial au fost odihniți împotriva lui Chelsea.
Avem moral excelent după Chelsea, așa că singura veste proastă pentru United e oboseala. Singurul jucător care poate acoperi un rol în centrul apărării și care a jucat puțin (74 de minute, întinse pe două partide) în ultimele 3 săptămâni e Daley Blind. Nu cred că Fosu-Mensah va fi folosit mai mult decât ca schimbare la trecerea timpului pe acest final de sezon. Herrera îl are pe Carrick drept back-up, iar Fellaini l-ar putea avea pe același Blind.
Anderlecht
În weekend, Anderlecht a învins în deplasarea de la KV Oostende, cu 0-1 (gol Hanni). A jucat cu doi închizători Weiler, l-a împins pe Tielemans într-un rol de creație și a făcut 6 schimbări în primul 11. Sunt sigur că va juca un prim 11 similar celui din tur, de asta și-a odihnit oamenii. Belgienii nu au impresionat prin absolut nimic săptămâna trecută, profitând de tentative de securizare a unui 0-1, când Mourinho n-a forțat al doilea gol și deciderea disputei încă din tur.
Ce trebuie să facă United?
Cu moralul refăcut după victoria din weekend și 3 jucători de atac odihniți (Ibra, Mkhitaryan, Martial), United trebuie să mențină avântul ofensiv care a spulberat liderul din Premier League. Va fi imposibil să joace Mourinho același prim 11, dar cred că trebuie păstrată formula tactică, pe care eu am perceput-o ca pe un 4-4-2 asimetric (cu Valencia ocupând întreaga bandă dreaptă și astfel aducând un om în plus pe centru). Anderlecht a exersat cu doi închizători în weekend pentru că asta plănuiesțe să joace și pe Old Trafford, sperând la un contra-atac care să le aducă golul de care au nevoie. Nu ar fi perfect omul în plus la mijloc în acest caz?
O fotografie face cât 1000 de cuvinte, dar cum nici 10000 de cuvinte nu pot descrie bucuria unei victorii în derby, chiar împotriva liderului din Premier League, am ales cele mai reușite 10 fotografii din Manchester United vs Chelsea 2-0.
[envira-gallery id=”420″]
Dacă vă întrebați în ce așezare a jucat, de fapt, Manchester United în acest meci, vă invităm să vă spuneți părerea privind harta paselor.
Manchester United – Chelsea 2-0 (Rashford ‘7, Herrera ’49), Premier League etapa 33, 16 aprilie 2017, Old Trafford, Manchester
Diavolii invie sperantele la un loc patru anul acesta cu o victorie asupra liderului. Moses n-a reusit in nici un moment sa desfaca in doua marea de tricouri rosii, in timp ce hazardul a jucat un rol infim intr-un joc dominat de United cap-coada. Dupa suferintele din timpul saptamanii, cand Anderlecht a pus cruce sperantelor unei victorii in deplasare cu 5 minute inainte de final, duminca Pastelui a vazut un United schimbat la fata, care a profitat din plin de o echipa a lui Chelsea ce s-a prezentat pe Old Trafford precum mielul la taiere. Iar cu asta promit ca am incheiat seria de referinte biblice din aceasta cronica.
Nu stiu cum s-au simtit fanii lui Chelsea inainte de acest meci, dar cum echipa lui Conte a defilat in campionat in ultimele 5 luni, banuiesc ca erau indreptatiti sa se considere favoriti, mai ales ca forma lui United pe Old Trafford n-a fost dintre cele mai fericite sezonul asta. O raritate, dar spectatorii neutrii si-au dorit probabil o victorie a diavolilor pentru a tine sub control distanta intre Chelsea si Spurs si a dinamiza cursa pentru titlu. Personal, ca suporter United, am numarat orele pana la inceputul meciului cu speranta, dar fara prea multe asteptari, socotind mai degraba care sunt posibilitatile matematice de a prinde inca locul 4 fara a lua vreun punct de la Cheslea sau Manchester City.
Mourinho a spus ca a aliniat cea mai buna formula de joc, lucru curios daca il privim din perspectiva faptului ca a inceput fara Ibrahimovic si, pentru prima data in acest sezon, cu doua varfuri veritabile, Rashford si Lingard, ambii trimisi in fata unui mijloc relativ standard, cu Fellaini si Pogba in centru, in timp ce Young si Herrera ar fi trebuit sa asigure flancurile. Asta in teorie, pentru ca in realitate Herrera a avut misiunea sa traiasca cat mai mult posibil in tricoul lui Hazard, in timp ce Valencia a trebuit sa compenseze in banda dreapta.
Laurii vor merge bineinteles la jucatorii ofensivi, dar trebuie sa remarc ca – desi banda dreapta a atacului nostru a suferit astazi – Valencia si-a facut ca de obicei treaba cu brio. Asta in timp ce Bailly a facut si el un meci mare, mai ales in conditiile in care Rojo a avut si el misiunea de a-l marca pe Costa om la om. Si, cu toate ca nu vedem prea des in fotbalul modern marcaj om la om, mai ales la mijlocul terenului, ideea lui Mourinho a functionat. Atat Hazard cat si Costa au fost anonimi in joc, spaniolul reusind insa sa se faca remarcat, ca de obicei, prin momentele de actorie in momentele in care mingea a fost oprita. Mai mult, Herrera nu numai ca l-a scos complet din joc pe Hazard, dar a si reusit o performanta demna de omul meciului – recunoscuta ca atare – lansandu-l pe Rashford pentru primul gol si reusind, cu putin noroc, cel de-al doilea gol la scurt timp dupa pauza.
Jocul a inceput cu o dominare sterila a diavolilor, dar pasa lui Herrera si executia cu sange rece a lui Rashford din minutul 7 au schimbat complet dinamica meciului. Chelsea s-a vazut nevoita sa atace, dar totodata incapabila de a o face, principalele lor piese ofensive fiind prinse intr-un pressing extrem de agresiv din partea oamenilor lui Mourinho. Fellaini a dominat mijlocul terenului, reusind interceptie dupa interceptie, in timp ce albastrii au incheiat meciul fara nici un sut pe spatiul portii, lucru ce nu s-a mai intamplat de mai bine de un deceniu.
Hentul lui Herrera care n-a fost si aproape off-side-ul lui Rashford de la primul gol pot fi argumente cum ca oaspetii ar fi meritat mai mult, dar nici macar Conte n-a avut prea multe de spus despre asta in interviul de dupa meci. In plus, jucatorii lui n-au parut foarte capabili de a recupera handicapul primului gol in cele 83 de minute ramase.
Chiar daca nu a parut la momentul respectiv sa inchida meciul, al doilea gol – marcat de Herrera in minutul 49 – trebuie ca le-a inmuiat picioarele liderilor. Chelsea a parut incapabila sa dea o replica din teren, in timp ce Conte a parut sa nu dispuna de prea multe solutii nici pe banca de rezerve. Fabregas l-a inlocuit pe Moses la 5 minute dupa golul lui Herrera, desi nigerianul a facut tot ce-a putut. Fostul jucator al lui Arsenal a parut sa aduca un plus de viteza, dar s-a ratacit repede intr-un mijloc dominat autoritar de Fellaini si Pogba. Ceva mai eficienta a parut a fi introducerea lui Willian, care a intins putin banda dreapta a diavolilor, dar in punctul asta Mourinho si-a permis sa faca pasul in spate, scotand un varf (Lingard) pentru a aglomera si mai mult mijlocul terenului cu Carrick. Lingard a alergat mult, dar ca si Rashford sau Martial, trebuie sa isi imbunatateasca finalizarea. Dupa felul in care i-a chinuit pe fundasii lui Chelsea insa, exista promisiuni ca un cuplu de atac Lingard-Rashford ar putea functiona in viitor.
Ibrahimovic, odihnit pentru prima data in acest sezon, a jucat ultimele zece minute, doar pentru a fi lovit in orice parte a corpului era accesibila pentru adversari in cele cateva ocazii in care a atins mingea.
In concluzie, un meci aproape perfect pentru United, in care – lucru rar – pasele ghicite, deciziile la limita si devierile norocoase au functionat in favoarea noastra. Admirabila ambitia lui Mourinho care si-a exprimat regretul ca nu la fel au stat lucrurile in sfertul de finala din FA Cup pierdut in fata lui Chelsea. Cele 3 puncte vin foarte la indemana pentru a ramane aproape de City si Liverpool, dar si pentru a pastra distanta fata de Everton si Arsenal. Cu o victorie impotriva lui City la sfarsitul lui aprilie, top 4 devine aproape o realitate. Asta presupunand, bineinteles, ca nu mai scapam puncte in meciuri cu adversari precum Burnley sau Swansea.
Tineti minte vreun meci mai bun facut de United sezonul asta? Credeti ca functioneaza o formula cu doi atacanti si daca da, exista loc pentru Ibrahimovic intr-o asemenea formula?
Echipe de start:
Manchester United: De Gea – Darmian, Rojo, Bailly, Valencia – Young (Fosu Mensah ’90+3), Pogba, Fellaini, Herrera – Lingard (Carrick ’66), Rashford (Ibrahimovic ’83)
Chelsea: Begovic – Zouma (Loftus-Cheek ’83), David Luiz, Cahill, Moses (Fabregas ’54) – Kante, Matic (Willian ’66), Azpilicueta – Hazard, Pedro – Diego Costa
To provide the best experiences, we use technologies like cookies to store and/or access device information. Consenting to these technologies will allow us to process data such as browsing behavior or unique IDs on this site. Not consenting or withdrawing consent, may adversely affect certain features and functions.
Functional
Always active
The technical storage or access is strictly necessary for the legitimate purpose of enabling the use of a specific service explicitly requested by the subscriber or user, or for the sole purpose of carrying out the transmission of a communication over an electronic communications network.
Preferences
The technical storage or access is necessary for the legitimate purpose of storing preferences that are not requested by the subscriber or user.
Statistics
The technical storage or access that is used exclusively for statistical purposes.The technical storage or access that is used exclusively for anonymous statistical purposes. Without a subpoena, voluntary compliance on the part of your Internet Service Provider, or additional records from a third party, information stored or retrieved for this purpose alone cannot usually be used to identify you.
Marketing
The technical storage or access is required to create user profiles to send advertising, or to track the user on a website or across several websites for similar marketing purposes.
