Manchester United – Watford 1-0: Omul cu doua testi…moniale

Manchester United – Watford 1-0 (Rashford ’34), Premier League 2018 etapa 38, 13 mai, Old Trafford, Manchester

Manchester United: Romero – Darmian, Bailly, Rojo, Blind (Herrera ’77) –  McTominay, Carrick (Pogba ’80), Young (Shaw ’60) – Mata, Rashford, Sanchez

Watford: Gomes – Holebas, Kabasele (Mariappa ’21), Cathcart, Janmaat – Doucure – Richarlison, Hughes, Pereyra, Delofeu (Deeney ’63) – Gray (Chalobah ’72)

Nu-mi amintesc vreo ultima etapa de Premier League atat de plictisitoare, in care sa stim dinainte campioana, echipele retrogradate si locurile pentru cupele europene. Singurele mize, dar si ele suficient de palide incat sa nu primeasca prea multa atentie erau locul 4 – pe care Chelsea il putea obtine cu o victorie in Newcastle si daca Liverpool pierdea – si asezarea mijlocului clasamentului, locurile 10-14 avand toate cate 41 de puncte fiecare.

Watford a fost una din cele 5 echipe si as fi crezut ca o clasare in prima jumatate ar fi fost motivatie suficienta pentru ca oaspetii sa joace cu ceva mai multa initiativa astazi. M-am inselat, viespile au avut un joc mai degraba pasiv, iar singurele lor ocazii au venit pe actiuni individuale. Richarlison si Janmaat au aratat foarte bine si au jucat cu ambitie, dar asta e o reflexie mai degraba asupra calitatilor individuale decat a mentalitatii echipei. Watford au o echipa solida si au scapat relativ devreme de grijile retrogradarii anul asta, dar am impresia ca la nivelul conducerii exista probleme care ii impiedica pe nord-londonezi sa aiba aspiratii mai inalte decat evitarea retrogradarii.Ai nostri nu s-au omorat nici ei cu firea, si de ce-ar fi facut-o? Mourinho a fost inteligent insa, trimitand in teren o echipa cu multe rezerve si cu jucatorii care n-au prins prea multe minute de joc in ultima vreme. Pentru unii jucatori a fost inca o ocazie de a arata ce pot, numai ca majoritatea au aratat doar cat pot.

Bailly parea un pariu sigur la inceputul sezonului, dar dintr-un motiv sau altul a scazut in evolutii, iar accidentarile n-au ajutat nici ele. Rojo e bataios, rapid si puternic, dar de multe ori prea coleric si primeste cartonase mult prea usor. De unde ma gandeam la o formula stabila cu Bailly-Lindelof in centru si Rojo in stanga, se pare ca perechea de fundasi centrali va fi mai degraba o ruleta intre Bailly, Smalling, Lindelof, Rojo si Jones. E bine sa avem optiuni, dar pentru fundasii centrali mai mult decat pentru oricine altcineva e esential sa joace mult timp impreuna si sa se inteleaga fara sa se vada.

Darmian a jucat bine azi, dar nu sunt sigur ca suficient de bine incat sa mai primeasca incredere inca un sezon. Blind si Shaw exista doar sa fie la numar, si probabil si-au jucat si ei ultimul meci pentru United.

Dar eroul principal azi a fost fara doar si poate Carrick, mijlocasul cumparat de Ferguson de la Tottenham in 2006, in urma cu 12 ani si 18 trofee. Mai mult decat orice, meciul a fost un al doilea testimonial pentru mijlocasul nostru, dupa cel de la sfarsitul sezonului trecut. Mourinho a spus inainte de meci ca Michael va fi titular si capitan si ca va fi inlocuit inainte de final pentru a primi ovatiile pe care le merita. Destul de neobisnuit si cu siguranta nu s-ar fi intamplat daca am fi jucat pentru puncte, dar nici Mourinho, nici Carrick si cu siguranta nici Watford n-aveau cum sa prevada ca meciul de adio va inseamna o evolutie demna de omul meciului si cu o pasa geniala care a deblocat atacul nostru si a dus la unicul gol al meciului. Doar asa, sa stim ce pierdem.

Dincolo de gol, finalizat de Rashford, dar construit de lobul precis al lui Carrick si un sprint extrem de inteligent al lui Mata, sunt foarte putine de spus despre meci in general.

Romero a dovedit ca e un portar pe care se poate conta in orice moment cu doua parade extraordinare, am vazut ca o linie de 3 in atac nu e foarte eficienta pentru ca de multe ori lipseste omul de gol din mijlocul careului – si se pare ca Lukaku va reveni la antrenamente maine pentru a juca in finala cupei de sambata, iar Alexis e de multe ori foarte egoist si iroseste mingi bune pe motivul asta.

Discursul lui Carrick de la finalul meciului a fost mai interesant decat meciul in sine. Despre Carrick s-a scris mult, inclusiv pe siteul asta. Suntem probabil cu totii de acord ca a fost un fotbalist de mare calibru, chiar daca niciodata stralucitor. A castigat tot ce se poate castiga la nivel de club si, conform lui Mourinho, va ramane in stafful clubului cu un rol important si cu o viziune de a-l inlocui in timp pe Luis Faria, secundul lui Mourinho care ne paraseste si el saptamana viitoare.

Opiniile sunt insa impartite cand vine vorba de seznul care tocmai s-a incheiat: a avut United un sezon bun sau nu? Chiar si pentru vremurile de glorie cand Alex Ferguson antrena echipa si visam la Champions League in fiecare an, locul 2 si o cupa interna inseamna un sezon decent, chiar daca nu stralucit. Doua amendamente insa: cupa interna n-am castigat-o inca, desi la cat de incomfortabil e Conte la Chelsea, ai nostri par favoriti. Al doilea amendament e ca locul 1 e Manchester City, la distanta de 19 puncte. Enorm 19 puncte, nu? Este, numai ca atunci cand termini pe 2 intotdeauna o sa fie ceva de bombanit despre locul 1: cand City a castigat campionatul la golaveraj cu gol in ultimul minut ne-am suparat ca de ce-a fost diferenta asa de mica. Cand a castigat Leicester ne-am suparat ca ce treaba au Leicester sa castige campionatul. Iar daca il castiga una din rivale e evident, motiv de suparare pentru ca ne raneste orgoliul.

Pe scurt, oricum s-ar intampla si in orice competitie, o clasare pe locul 2 aduce cu sine si o doza de frustrare, mai mica sau mai mare. Dar progresul e evident, si Mourinho s-a ocupat de majoritatea obiectiilor pe care suporterii le ridica an de an: joaca prea defensiv – 3 fundasi si 3-4-3 formula aproape standard sezonul asta; nu castigam cu rivalele – sezonul asta am batut City, Chelsea, Liverpool si Arsenal (de doua ori); nu stim sa dominam/nu stim sa revenim – le-am facut pe ambele in repetate randuri sezonul asta; si tot asa. Eternii nemultumiti o sa fie tot timpul acolo, mi-i amintesc de pe vremea cand United castiga campionatul si Liga Campionilor, iar ei se plangeau c-am pierdut cu Portsmouth in FA Cup.

Mie mi s-a spus ca suporter inseamna a sustine clubul. Ma bucur c-am avut cel mai bun sezon din ultimii 5 ani, c-am avut cu 12 puncte mai mult decat sezonul trecut si ca suntem in finala FA Cup, pe care sper s-o castigam. Astept cu nerabdare sezonul viitor cand ne vom bate cu siguranta la titlu. Pana atunci, sa ne bucuram de mondialul care incepe intr-o luna si sa speram ca din august vom avea cel putin un campion mondial in echipa.

GGMU!

Dacă ești fan Manchester United, alătură-te comunității Romanian Red Devils. Ne găsești pe pagina de Facebook, pe Twitter sau cu un mesaj prin formularul de contact.