Machester United – Chelsea 2-1: Ramanem pe pozitii
Manchester United – Chelsea 2-1 (Lukaku ’39, Lingard ’75 – Willian ’32), Premier League 2018 etapa 28, 25 februarie 2018, Old Trafford, Manchester
Manchester United: De Gea – Valencia, Smalling, Lindelof, Young – McTominay, Matic, Pogba – Sanchez (Bailly ’81), Martial (Lingard ’64), Lukaku
Chelsea: Courtois – Azpilicueta, Christensen, Ruediger – Moses (Giroud ’78), Kante, Drinkwater (Fabregas ’81), Alonso – Willian, Hazard (Pedro ’73), Morata
Ma gandesc de cateva zile la acest meci si trebuie sa marturisesc ca ma pregateam sa scriu despre un rezultat prost. O viziune realist-optimista ma facea sa ma gandesc la un 0-0 plictisitor, ba chiar, dupa inceputul mai bun al lui Chelsea si golul lui Willian imi ajustam mental discursul, la care mi se pare acum necinstit sa renunt. Adevarul e ca, dintr-o perspectiva strict pragmatica, meciul asta n-a contat: cu lupta pentru titlu deja incheiata, singurul obiectiv al nostru in campionat e o clasare in top 4 pentru care suntem bine plasati, pentru ca incepem de pe locul 2 si trebuie sa luam fata doar uneia dintre cele 3 competitoare (Chelsea, Liverpool, Spurs), iar toate 3 vor mai pierde cu siguranta puncte pana la finalul campionatului.
Adevarata miza pentru United sezonul asta sunt cele doua cupe (FA si Champions League), ocaziile pentru trofee la sfarsitul sezonului. Daca in FA Cup suntem favoriti, lucrurile stau cu totul altfel in Liga Campionilor, dar sa nu uitam ca jocurile se fac altfel acolo: un parcurs cat mai bun e important pentru a pleca de pe o pozitia avantajoasa in sezonul urmator, char daca doar moral. Foarte rar se intampla ca o echipa sa castige Champions League fara un parcurs solid in sezoanele anterioare.
Ma astept asadar ca United sa repete oarecum tiparul din sezonul anterior, cand Mourinho a prioritizat clar Europa League fata de campionat si a pariat forma din liga si lupta pentru top 4 in favoarea unui trofeu european. Un pariu castigator, dar de cate ori e oare portughezul dispus sa-si asume asemenea riscuri. Si mai ales, de cate ori o sa functioneze?
In contextul asta, a incepe cu un 4-3-3 foarte curajos si care de obicei a dat roade pare mai putin o decizie tactica inteleapta si mai degraba un test pentru meciurile cu adevarat importante. Chiar si asa, sa vedem ce inseamna a juca asa fata de obisnuitul 4-2-3-1: inseamna in primul rand eliberarea lui Pogba. S-a vorbit prea mult in utimele zile despre un presupus conflict intre Mourinho si Pogba, si se vorbeste despre cum Mourinho nu reuseste sa-l exploateze la maxim pe Pogba inca de cand francezul s-a intors la United. Astazi, cu McTominay langa Matic, Pogba a fost lasat sa creeze mai mult. A functionat? Hmm… Da, in sensul ca am castigat meciul. A jucat Pogba mai bine? Partial. The Pog n-a facut cel mai bun meci al lui, dar da, se simte mai bine in fata inchizatorilor, deschizand jocul si dand batai de cap mijlocasilor adversi. Kante si Drinkwater au avut mult de furca azi, iar playmakerul lui Conte n-a reusit sa urce prea mult, ceea ce l-a lasat pe Hazard destul de izolat intre Matic si McTominay. In special McTominay. Pustiul e cea mai recenta poveste de succes de felul celor care ne ung pe suflet pe noi, fanii clubului, care in ultimii 82 de ani a folosit in fiecare meci cel putin cate un jucator crescut in academia proprie. Despre Matic stim ca e solid ca o stanca si constant ca fazele lunii (imi amintesc doar 2 meciuri slabe ale lui sezonul asta, si de fiecare data a fost in ton cu tot restul echipei), dar daca are langa el pe cineva cu care poate juca, fundasii vor avea foarte putin de lucru. Ceea ce e bine, pentru ca ineptitudinile lui Smalling nu par a avea sfarsit.
McTominay e deja pentru a treia oara consecutiv in formula de start si a crescut imens in incredere de la inceputul sezonului. Ajutat si de un fizic impresionant, l-a scapat pe Hazard doar de vreo doua ori meciul asta. E drept ca una din cele doua dati a fost faza golului, dar in tot cazul, vesti proaste pentru Ander Herrera.
L-am mentionat pe Smalling, si e aproape un truism ca anul asta a fost cea mai slaba veriga a echipei. Faptul ca de multe ori prestatiile superbe ale lui De Gea au acoperit neajunsurile englezului nu lucreaza in favoarea lui. A fost o mare usurare sa-l vad pe Bailly jucand azi, chiar si pentru 10 minute, un parteneriat al lui cu Lindelof ma linisteste mult mai mult decat perechea Smalling-Jones.
Iar in atac, ei bine… pentru salariul pe care-l ia, Alexis ar face bine sa fie bun. Si face, face tot ce poate. Chilianul e excelent pentru pastrat mingea, pentru patrunderi si combinatii in atac. I-as reprosa insa ca trage prea greu la poarta. Cand vorbim de un jucator de calibrul lui, orice minge la mai putin de 20 de metri de poarta adversa ar trebui sa insemne pericol. Ori Alexis pare ca-l cauta tot timpul pe Lukaku. Asta e probabil directiva de pe banca, dar logica spune ca e mai usor sa fii periculos cand ai mai multi potentiali marcatori in echipa. Jesse, de exemplu, nu pare ingradit de asemenea scrupule, si slava domnului. Lingard are cu un gol mai mult decat Morata sezonul asta (13-12), iar pentru cei care regretau ca Mourinho l-a ales pe Lukaku in detrimentul spaniolului, cele 10 goluri in plus ale lui Romelu ar trebui sa fie recomfortante.
Ah, dar Lukaku nu se ridica la inaltimea meciurilor cu miza, ii aud zicand pe toti cei care se fac ca n-au vazut debutul cu gol impotriva lui Real Madrid. Astazi a jucat decent, asta daca punem la socoteala un gol, o pasa de gol si foarfeca respinsa in extremis de Courtois care ar fi fost altfel la fel de antologica precum a lui Rooney din 2011. Am zis insa ca e discutabil cat de mare a fost meciul.
Din pacate, cu toata euforia victoriei, trebuie sa admitem cateva adevaruri dure: Chelsea a inceput mult mai bine, prima jumatate de ora le-a apartinut in totalitate, au avut ocazia sa deschida scorul dupa 4 minute si doar un off-side semnalizat gresit i-a impiedicat sa egaleze la 2. United a intrat greu in meci, iar repriza a doua a fost in contrast puternic fata de prima. Chiar asa, n-am reusit sa dominam autoritar jocul, strapungem greu o aparare solida si suntem mult, mult prea sfiosi cand vine vorba de suturi de la distanta. Toate trei, aspecte care trebuie corectate daca vrem sa avem vreo sansa la Liga Campionilor. Pentru ca da, eu cred ca acolo ar trebui sa tintim.
Marea concluzie a meciului este ca fara vreo mare imbunatatire la nivel tactic, dar cu vreo 2-3 performante individuale foarte bune, am reusit sa castigam un meci cu o miza relativ modesta pentru calibrul echipelor de pe teren: cimentarea unui loc de Champions League si optimism pentru cel putin o saptamana. Iesit din top 4 si cu o excursie in Barcelona la orizont, Conte are acum toate motivele sa devina usor nervos, in timp ce Mourinho are la dispozitie un meci usor (Crystal Palace) si doua saptamani pentru a pregati returul cu Liverpool din campionat. O victorie acolo ne-ar da o rezerva suficienta pentru a ne lua gandul de la campionat, si un moral excelent pentru a-i primi pe Sevilla pe 13 martie. Sau cine stie, tremuram pana la final si speram sa cumparam un fundas bun la anul. In tot cazul, o sa fie mai placut pe internet saptamana viitoare, nu?
Sursa foto: BBC
Dacă ești fan Manchester United, alătură-te comunității Romanian Red Devils. Ne găsești pe pagina de Facebook, pe Twitter sau cu un mesaj prin formularul de contact.
