De ce sunt Diavol Roșu? Episodul 3: Horea

Eu și Man United, de Horea Gentea​

2 aprilie 2010 a fost ziua când mi-am împlinit un vis. Nu ştiu exact cine este regizorul care a pus în scenă o astfel de piesă cu mine personaj principal, dar tot ce contează este că actul final a fost în Teatrul Viselor, din Manchester.

În mai 1999, la vârsta de doar 12 ani, asistam din faţa televizorului, inconştient de ce va urma, la naşterea visului de a călca măcar o dată pe Old Trafford. Manchester United câştiga finala Ligii Campionilor contra lui Bayern Munchen, întorcând scorul de 0-1 în doar 80 de secunde, după cele 90 de minute regulamentare. Pe lângă uimirea cu care priveam ultimele momente transmise de pe gazonul catalan, mai ţin minte şi acum mimica fixă, înmărmurită a lui Lothar Mathaus, de pe bancă. Muntele de experienţă al fotbalului german şi căpitanul bavarezilor era redus la stadiul de copil care nu înţelege normalitatea din jurul lui. De atunci, sângelui meu i s-au adăugat nonculorile alb şi negru. Eram „diavol” mancunian, deşi mă situam la peste 2000 de kilometri distanţă faţă de nucleu.

După 10 ani şi 11 luni, m-am urcat în avion spre Londra, de unde urma să parcurg 300 de kilometri până în oraşul pe care-l iubeam şi-l iubesc, deşi nu-l vizitasem niciodată, până atunci, Manchester. Vântul englezesc şi ploile chinuitoare îmi dădeau impresia că vor să împiedice toţi turiştii invadatori să guste din senzaţiile unice emise de capitala cosmopolită.

Am pornit spre Manchester fără rucsac, fără aparat foto, pe care l-am uitat în Londra, după ce am dormit doar 5 ore din precedentele 48. Eram pregătit să-mi inscripţionez în memorie bătăile abundente ale inimii pe care anticipam că nu le voi putea stăpâni. După cele mai liniştitoare 3 ore din viaţa mea petrecute într-un tren, am realizat că ajunsesem în oraşul industrial după ce am observat stadionul albastru al rivalilor de la City. În gara Manchester Piccadily, cea mai comună întrebare care mi-a antrenat urechile a fost „Cum ajung la Old Trafford?”

Aşa că peste circa 15 minute, am făcut primul pas pe Sir Matt Busby Way, strada dreaptă de peste un kilometru care te ademeneşte cu imaginea stadionului pe care o ai constant în faţa ochilor. După ce am trecut de toate pub-urile roşii înşirate pe margine, pline de suveniruri, m-am oprit. Stăteam în faţa Teatrului Viselor şi aveam lângă mine statuia unei legende, Matt Busby. Cealaltă legendă, dar vie, era la muncă. Sir Alex Ferguson se pregătea de încă o confruntare cu Chelsea. Pătrunsesem în lumea lui. Imperiul sportiv sculptat de scoţianul care începuse, cu patru luni în urmă, al 24-lea an la conducerea tehnică a diavolilor roşii, era desfăşurat la picioarele mele. Dacă atât nu-mi era suficient, faptul că eram părtaş la celebrarea a 100 de ani de la construirea stadionului a împachetat ergonomic o zi perfectă.

După ce am parcurs muzeul clubului, în care standardele atinse de Bobby Charlton şi Ryan Giggs vor fi materializate pe vecie de trofeele câştigate de aceştia şi expuse atât de simplu, popasul în vestiarul eroilor din iarbă m-a făcut să mă simt ca un pacient aflat în plin proces de defibrilare inversă. Pulsul meu mai avea de trecut cea mai solicitantă etapă: intrarea pe teren.

Drumul de la ieşirea din tunel până la banca tehnică este mult prea scurt comparativ cu filmările TV, care parcă prelungesc intenţionat durata imaginii, pentru ca spectatorii să aibă mai mult timp să-l aplaude în picioare pe manager. Dacă acele secunde de mers lejer nu te fac să te simţi Alex Ferguson, atunci imaginaţia preia controlul în momentul în care te aşezi pe locul lui din banca tehnică. Parcă maxilarul meu începea să mestece gumă, deşi stomacul era gol de vreo 8 ore.

Cele 35 de trofee în 24 de ani l-au ridicat pe bătrânul de 68 de ani la stadiul de zeu modern pentru fanii globali ai lui United. Şi eu respiram acelaşi aer cu el. A pierdut confruntarea cu Chelsea din ziua următoare, cedând, în final, şi titlul de campioană. Pentru cavalerul britanic, munca nu s-a terminat.

Horea Gentea este din Cluj-Napoca, e consultant în fitness, are 29 de ani și e Diavol Roșu. Aici găsiți mai multe povești despre suporterii lui Manchester United din România. Le așteptăm pe ale voastre!

Dacă sunteți fani Manchester United, alăturați-vă comunității Romanian Red Devils. Ne găsiți pe pagina de Facebook, pe Twitter sau cu un mesaj prin formularul de contact.