Bătrânul și marea sau visul unei nopți de iarnă

Vântul adie ușor. Luna e demult prezentă. Noaptea e inconștient de rece. Tropotele pașilor fragezi nu se opresc, chiar și așa. Picioarele desculțe acoperă fiecare bucată de pământ, colbul se ridică fără încetare.

-Haideți copii, e timpul să mergeți la culcare, strigă bunicul parcă neîncrezător.

-Bunicule, ne spui o poveste înainte?

-Vreți să auziți povestea mea preferată? E despre Manchester United.

Copiii se adună în jurul scaunului bătrânului în semn de aprobare. Liniștea se lasă imediat. La fel și praful. Luminile parcă devin difuze. Strada se potolește imediat și lumea intră în transă. Bătrânul își ascunde bucuria după un zâmbet șiret, se leagănă cu scaunul și începe încet să vorbească.

Parcă și vântul s-a oprit pentru a-l asculta. Strada fierbinte din Ajegunle s-a transformat în amfiteatru. Privați de palele de vânt, copacii s-au aplecat și ei parcă pentru a auzi povestea. Și începe…

-Copii, să credeți în visele voastre până la capăt! Vedeți moneda asta? Copilul ăsta despre care e povestea obișnuia s-o salveze în fiecare zi doar pentru că iubea la nebunie fotbalul și pe Manchester United.

Venea dintr-o familie săracă, dar îi plăcea să meargă la școală. Primea în fiecare zi de la mama sa câte o mondeă de asta să-și ia de mâncare. El flămânzea zilnic, dar nu se atingea de banii ăștia.

-Dar de ce, bunicule, îl întrerupe unul dintre copii?

-Uite, strada asta pe care stăm noi acum obișnuia să fie și acum 40-50 de ani tot un teren de fotbal. Și băiatul ăsta iubea fotbalul la nebunie, la fel ca voi. De fiecare dată când juca se imagina a fi acolo, pe terenul mult visat. Atunci când dădea gol se ducea în fața acestor copaci și celebra ca și cum ar fi fost oamenii din tribună. Se uita la apa asta din spatele vostru și își imagina că e calea ferată care scrutează orizontul stadionului viselor sale.

Și, vedeți voi copii!, el era sărac și nu a fost niciodată acolo. A văzut totul la televizor. Și ca să o vadă pe Manchester United la televizor a trebuie să stea flămând ca să adune bani să poată merge în fiecare sâmbătă la barul din zonă să-i vadă meciul.

Și într-o zi…

Brusc se oprește. Lacrimile îi inundă ochii, dar rămân acolo, nu se preling pe obraz. Mândru, își desface treningul și dezvăluie un tricou cu Manchester United și numărul 25.

-Și într-o zi ce, bunicule?

-Era de fapt într-o noapte. O noapte rece de iarnă. Era deja om mare. Devenise fotbalist. Nu și-a abandonat niciodată visul, dar parcă era mai efemer ca niciodată. Telefonul sună. Nu-i vine a crede. Nici nu se poate bucura. Renunță la orice. Nu-l înteresează banii. L-a sunat agentul său să-i spună că are o ofertă de la Manchester United.

Închis în hotel din cauza unei carantine, se simțea mai liber ca niciodată. Îi trec prin minte multe lucruri. Printre ele și pancarta cu ”Rumble in the jungle”, care te întâmpina atunci când intrai în cartierul în care a crescut. Își amintește de mizeria de pe stradă, de apa nepotabilă care curgea pe acolo. Lacrimile îl năpădesc din nou. De data asta de bucurie.

Se aude scârțâitul ușii camerei de hotel. E unul dintre antrenorii echipei. Și-l întreabă ce urmează să facă. Nici nu poate răspunde, dar decizia e evidentă.

E cea mai lungă noapte din viața lui. E ultima zi de transferuri. Mai sunt câteva minute și nu știe dacă se va face tranzacția. Apoi sună din nou telefonul și are zâmbetul larg deschis. Deznodământul nu poate fi altul.

Pe 1 februarie 2020, la 30 de ani, semnează cu Manchester United, echipa inimii sale. Nu mai trebuie să viseze, acum se poate bucura pe viu. Și chiar o face. 27 de zile mai târziu îngenuchează în fața a 70.000 de oameni și îi mulțumește lui Dumnezeu pentru ce a primit. Trăiește cel mai frumos moment al vieții sale, după ce a dat gol pe Old Trafford.

-Bunicule, dar cum de ții minte atât de bine toate momentele astea?

-Pentru că băiatul din poveste sunt eu.

În spatele lor se aude sunetul unui geam care se deschide. Copii, e timpul să mergeți la culcare, strigă bunica.

Strada se golește imediat. Momentul lui de glorie a fost scurt, dar la fel de intens ca în urmă cu 45 de ani. E la fel de mândru, chiar și jumătate de secol mai târziu.

Se leagănă pe spate și privește cerul. E mai senin ca niciodată. Parcă s-a mai și încălzit. Deschide cartea din nou și continuă să zâmbească. Lumina e difuză, dar se distinge titlul: ”Bătrânul și marea”. Ușile orfelinatului pe care l-a deschis în urmă cu mulți ani se închid încet.

Odion Ighalo și-a anunțat plecarea de la Manchester United pe 26 ianuarie, după un an pe Old Trafford. A îmbrăcat tricoul echipei iubite pentru 23 de partide și a marcat de 5 ori. Și promite că s-a bucurat de fiecare secundă, la fel ca bătrânul din romanul lui Hemingway, deși a avut de așteptat o carieră întreagă pentru a-și îndeplini visul.

Ole’s at the wheel! GGMU!

Dacă ești fan Manchester United, alătură-te comunității Romanian Red Devils. Ne găsești pe pagina de Facebook, pe Twitter, Instagram sau cu un mesaj prin formularul de contact.