Ieri a avut loc tragerea la sorți a grupelor Champions League, iar noi cei de la manutd.ro ne-am gândit să inaugurăm o nouă rubrică pe site. În locul unui material în care să despicăm grupa în care am căzut, ne-am hotărât să vorbim despre asta, în primul Romanian Red Devils Podcast.
Read MoreManchester United – FC Basel 3-0 (Fellaini ’35, Lukaku ’53, Rashford ’84), Champions League 2018, Group A Round 1, 12 septembrie 2017, Old Trafford
Manchester United: De Gea – Young, Lindelof, Smalling, Blind – Pogba (Fellaini ’19), Matic – Mata (Rashford ’77), Mkhitaryan, Martial (Lingard ’69) – Lukaku
Basel: Vaclik – Balanta, Suchy, Akanji – Riveros, Zuffi, T. Xhaka, Lang – Elyounoussi, Steffen, van Wolfswinkel
S-a vorbit mult despre revenirea diavolilor in Champions League, acolo unde United apartine de drept, dar realitatea e ca am lipsit doar un sezon de la ultima prezenta si niciodata doua sezoane la rand de la infiintarea competitiei. Subtextul e mai degraba ca United apartine elitei fotbalistice si ca ar trebui s-o vedem luptandu-se pentru trofeu sezon de sezon ceea ce, e adevarat, nu s-a mai intamplat de la retragerea lui Alex Ferguson.
Dar dupa succesul din Europa League de anul trecut si un inceput mai mult decat promitator, speram cu totii ca anul asta sa fim candidati seriosi pentru finala de la Kiev din mai. Primul pas l-am facut aseara, cand Basel a primit un dus rece in toate sensurile. Pe o ploaie torentiala, dar pe un teren de joc care a rezistat impecabil, United s-a impus comfortabil in fata unui adversar fara prea mari pretentii. Basel au o reputatie buna, sunt o prezenta obisnuita in Champions League si vin cu o serie impresionanta de 8 campionate consecutive castigate, dar par o echipa la final de ciclu, fara jucatori remarcabili si cu un antrenor nou care inca se straduieste sa tina pasul cu cerintele fotbalului de acest nivel. Mai mult, dispunerea in teren a facut evident faptul ca un punct a fost maximul pe care s-au pregatit sa-l obtina pe Old Trafford, mai ales dupa ce ultimele lor doua vizite s-au terminat la egalitate. Din fericire n-a fost cazul, iar victoria la pas a diavolilor ne readuce plusul de moral caruia egalul cu Stoke de weekendul trecut i-a dat o lovitura serioasa.
Mourinho a spus in interviul de dupa meci ca nu e in totalitate multumit de joc si ca a vazut relaxare si greseli dupa 2-0, iar Lukaku a spus ca echipa e inca in formare, dar e evident ca toata lumea se gandeste la confruntarile ce vor veni cu Chelsea, City, Real Madrid sau Bayern Munchen, dar pentru o victorie acasa in prima etapa a grupelor echipa are suficienta forta.
Mai degraba decat Basel, dificila a fost vremea, si cea mai mare ingrijorare de dupa meci a fost accidentarea lui Pogba. Pare doar o intindere si nu pare nimic grav, probabil ca francezul va lipsi maxim o etapa. Personal as vrea sa-l vad pe Pogba luptandu-se pentru un loc in echipa pentru ca impresia pe care o lasa acum, cand e titular indiscutabil, este ca nu joaca la capacitate maxima. La polul opus, inlocuitorul lui, Fellaini, renegat de o parte importanta a suporterilor si in permanenta lupta pentru minute de joc, dar un fotbalist ale carui calitati sunt extrem de utile pentru echipa si care are de cele mai multe ori un impact important asupra jocului. Ceea ce s-a vazut si aseara, cand belgianul a marcat la mai putin de 20 de minute de la intrarea in teren. Imbucurator sa-l vedem si pe Ashley Young nu doar revenit in echipa, dar pasator decisiv la primul gol si purtator al banderolei de capitan dupa iesirea lui Pogba.
Intrati la vestiar cu avantajul golului marcat, diavolii au inceput repriza a doua mult mai relaxat, dar fara sa slabeasca prea tare presiunea la poarta adversa. Iar roadele au venit repede, cu Lukaku marcand primul lui gol in grupele Champions League dupa un corner la care marcajul elvetienilor a lasat mult de dorit. Lukaku a impresionat pe tot parcursul meciului prin felul in care s-a luptat pentru fiecare minge si modul incredibil in care reuseste de cele mai multe ori sa ia fata fundasilor chiar si pentru mingi care par complet pierdute.
Si aici, dupa 2-0, e momentul in care Mourinho spune ca echipa s-a relaxat, cu toate ca cea mai mare parte din meci s-a jucat tot in jumatatea oaspetilor, iar de Gea n-a fost solicitat aproape deloc: “Trebuie sa ne imbunatatim jocul”, a punctat portughezul. E posibil ca Mourinho sa se fi uitat cu individie spre 6-0 al lui Chelsea sau impresionantul 0-5 pe care PSG l-a obtinut in deplasarea de la Celtic. Dar 3 puncte sunt mai importante decat o victorie pentru statistici, si atata timp cat United continua in ritmul asta ar trebui sa castige comfortabil grupa. Pentru ca adevarata competitie incepe in februarie.
Rashford, intrat in locul lui Mata in minutul 77, a inchis tabela cu 5 minute inainte de finalul timpului regulamentar, din nou, dupa ce apararea elvetienilor nu s-a ridicat la inaltimea meciului: Fellaini a pasat, mingea a trecut printre doi fundasi si l-a derutat pe portarul Vaclik, iar Rashford, nemarcat in 12 metri, cu poarta goala si cu foame de gol, n-avea cum sa rateze. Si a bifat un alt record. Gol la debut si in Champions League.
Admirabile schimbarile lui Mourinho (2 dintre cei 3 introdusi in teren au marcat), admirabil efortul lui Fellaini, declarat omul meciului desi a inceput pe banca si in general semne bune pe linie. Un gand si pentru Mkhitaryan, care si-a dorit enorm sa inscrie si a avut un ghinion imens in cateva randuri, inclusiv 3 ocazii in succesiune rapida la 0-0, la una dintre ele mingea lovind bara. Matic a fost din nou, ca de fiecare data, eroul nevazut, punctul de frontiera de la mijlocul terenului pe la care trebuie sa treaca orice minge care vrea sa traverseze linia de mijloc in orice sens. L-am vazut si pe Lindelof debutand pentru United in Champions League. Promitator, dar cu siguranta vor veni teste mai grele pentru el, si acelea vor fi cu adevarat relevante.
Din pacate pentru Basel, n-au prea mult de luat acasa dupa meciul asta; doar un sut care a ameninta poarta lui de Gea imediat inainte de golul lui Fellaini si de care van Wolfswinkel si-a batut joc trimitandu-l mult pe langa poarta. Iar cu victoria surprinzatoare a lui CSKA in deplasarea de la Lisabona, viata lor va fi foarte dificila in aceasta grupa. Pentru United insa, e cum nu se poate mai bine. Benfica e cel mai dificil adversar din grupa, cel putin pe hartie, si a inceput cu un pas gresit; deplasarea la Moscova va fi in etapa urmatoare, la sfarsitul lui septembrie, spre deosebire de portughezi care vor fi acolo pe 22 noiembrie; mai mult, moscovitii vor aborda meciul cu United ca unul de pierdut la adapostul celor 3 puncte de la Lisabona.
In campionat vom primi vizita lui Everton duminica si speram sa reincepem seria de victorii intrerupta de Shaqiri & Co. Daca Tottenham a putut, cu siguranta putem si noi. Ca de fiecare data, fanii United din Bucuresti se reunesc in Infusion, unde speram sa va vedem in numar cat mai mare.
Dacă ești fan Manchester United, alătură-te comunității Romanian Red Devils. Ne găsești pe pagina de Facebook, pe Twitter sau cu un mesaj prin formularul de contact.
S-a terminat sezonul de fotbal din Anglia, dar asta nu înseamnă că amorțește comunitatea Romanian Red Devils pe perioada verii. Din contra chiar, fotbaliștii amatori care o susțin pe Manchester United în România și-au făcut echipă și participă la Fans Cup 2017!
Pe 3 iunie, la baza sportivă Romprim, în Vitan, are loc prima ediție Fans Cup, un turneu de mini-fotbal dedicat fan-cluburilor românești ale marilor echipe din fotbalul actual. Vor fi reprezentate 8 echipe din Anglia, Spania, Italia și Germania, indiscutabil cele mai puternice 4 campionate europene, iar formatul în care se va juca este cel al grupelor (două grupe a câte 4 ehipe), urmat de semifinale și finala.
Echipele vor fi de 5 plus un portar și se admit 8 rezerve pe bancă. Fiecare meci se joacă în 2 reprize a câte 10 minute fiecare, cu 3 minute de pauză. Read More
John Terry se indreapta spre balon. Nu e in regula, ma gandesc. Ceva o sa se intample, noi o sa castigam finala. A fost un sezon mult prea bun ca sa nu se termine asa, si doar o data se implinesc 50 de ani de la dezastrul de la Munchen. Ah, Ronaldo! Dar poti sa-l acuzi? 42 de goluri sezonul asta, inclusiv asta care ne-a dat avantajul in finala. Oricine poate sa rateze un penalty. Numai ca Chelsea acum s-au trezit sa nu rateze deloc… Terry fata in fata cu van der Sar… La dracu’, poarta aia arata tare lata. Nu, n-are cum, trebuie sa rateze, stai linistit. Stai linistit. Acum suteaza. Ah, fenta, van der Sar, fii atent! Nuuu, s-a dus dupa fenta, a gresit partea. Terry suteaza…
Daaaa! Stiam eu! Pentru cine se mai indoieste de fortele divine, iata doavada! Piciorul stang i-a fugit complet fara motiv, o fractiune de secunda inainte de sut. Mingea a sarit aiurea, bara si apoi a zburat spre coltul terenului. Destinul s-a implinit, am castigat Liga Campionilor, iar imprejurul zambetului seniorial al lui Sir Bobby Charlton se vad si niste siluete de tineri prin ploaia deasa din Moscova. Duncan, Eddie, Tommy, fiti mandri! Read More
Eu și Man United, de Horea Gentea
2 aprilie 2010 a fost ziua când mi-am împlinit un vis. Nu ştiu exact cine este regizorul care a pus în scenă o astfel de piesă cu mine personaj principal, dar tot ce contează este că actul final a fost în Teatrul Viselor, din Manchester.
În mai 1999, la vârsta de doar 12 ani, asistam din faţa televizorului, inconştient de ce va urma, la naşterea visului de a călca măcar o dată pe Old Trafford. Manchester United câştiga finala Ligii Campionilor contra lui Bayern Munchen, întorcând scorul de 0-1 în doar 80 de secunde, după cele 90 de minute regulamentare. Pe lângă uimirea cu care priveam ultimele momente transmise de pe gazonul catalan, mai ţin minte şi acum mimica fixă, înmărmurită a lui Lothar Mathaus, de pe bancă. Muntele de experienţă al fotbalului german şi căpitanul bavarezilor era redus la stadiul de copil care nu înţelege normalitatea din jurul lui. De atunci, sângelui meu i s-au adăugat nonculorile alb şi negru. Eram „diavol” mancunian, deşi mă situam la peste 2000 de kilometri distanţă faţă de nucleu.
După 10 ani şi 11 luni, m-am urcat în avion spre Londra, de unde urma să parcurg 300 de kilometri până în oraşul pe care-l iubeam şi-l iubesc, deşi nu-l vizitasem niciodată, până atunci, Manchester. Vântul englezesc şi ploile chinuitoare îmi dădeau impresia că vor să împiedice toţi turiştii invadatori să guste din senzaţiile unice emise de capitala cosmopolită.
Am pornit spre Manchester fără rucsac, fără aparat foto, pe care l-am uitat în Londra, după ce am dormit doar 5 ore din precedentele 48. Eram pregătit să-mi inscripţionez în memorie bătăile abundente ale inimii pe care anticipam că nu le voi putea stăpâni. După cele mai liniştitoare 3 ore din viaţa mea petrecute într-un tren, am realizat că ajunsesem în oraşul industrial după ce am observat stadionul albastru al rivalilor de la City. În gara Manchester Piccadily, cea mai comună întrebare care mi-a antrenat urechile a fost „Cum ajung la Old Trafford?”
Aşa că peste circa 15 minute, am făcut primul pas pe Sir Matt Busby Way, strada dreaptă de peste un kilometru care te ademeneşte cu imaginea stadionului pe care o ai constant în faţa ochilor. După ce am trecut de toate pub-urile roşii înşirate pe margine, pline de suveniruri, m-am oprit. Stăteam în faţa Teatrului Viselor şi aveam lângă mine statuia unei legende, Matt Busby. Cealaltă legendă, dar vie, era la muncă. Sir Alex Ferguson se pregătea de încă o confruntare cu Chelsea. Pătrunsesem în lumea lui. Imperiul sportiv sculptat de scoţianul care începuse, cu patru luni în urmă, al 24-lea an la conducerea tehnică a diavolilor roşii, era desfăşurat la picioarele mele. Dacă atât nu-mi era suficient, faptul că eram părtaş la celebrarea a 100 de ani de la construirea stadionului a împachetat ergonomic o zi perfectă.
După ce am parcurs muzeul clubului, în care standardele atinse de Bobby Charlton şi Ryan Giggs vor fi materializate pe vecie de trofeele câştigate de aceştia şi expuse atât de simplu, popasul în vestiarul eroilor din iarbă m-a făcut să mă simt ca un pacient aflat în plin proces de defibrilare inversă. Pulsul meu mai avea de trecut cea mai solicitantă etapă: intrarea pe teren.
Drumul de la ieşirea din tunel până la banca tehnică este mult prea scurt comparativ cu filmările TV, care parcă prelungesc intenţionat durata imaginii, pentru ca spectatorii să aibă mai mult timp să-l aplaude în picioare pe manager. Dacă acele secunde de mers lejer nu te fac să te simţi Alex Ferguson, atunci imaginaţia preia controlul în momentul în care te aşezi pe locul lui din banca tehnică. Parcă maxilarul meu începea să mestece gumă, deşi stomacul era gol de vreo 8 ore.
Cele 35 de trofee în 24 de ani l-au ridicat pe bătrânul de 68 de ani la stadiul de zeu modern pentru fanii globali ai lui United. Şi eu respiram acelaşi aer cu el. A pierdut confruntarea cu Chelsea din ziua următoare, cedând, în final, şi titlul de campioană. Pentru cavalerul britanic, munca nu s-a terminat.
Horea Gentea este din Cluj-Napoca, e consultant în fitness, are 29 de ani și e Diavol Roșu. Aici găsiți mai multe povești despre suporterii lui Manchester United din România. Le așteptăm pe ale voastre!
Dacă sunteți fani Manchester United, alăturați-vă comunității Romanian Red Devils. Ne găsiți pe pagina de Facebook, pe Twitter sau cu un mesaj prin formularul de contact.
Nu! Nu e vreun roman celebru sau cine stie ce film de pe la Hollywood. E perioada de timp petrecută de Manchester United pe locul 6 în Premier League. 22 de partide! O înfrângere. Multe momente de frustrare. Victorii frumoase şi remize dezamăgitoare. 185 de zile şi lumea îşi bătea deja joc de noi. “Copii, continuaţi numărătoarea: 1, 2, 3, 4, 5…, spune profesorul. Manchester United, răspund copiii în cor”. Asta e prima glumă care îmi vine în minte.
După 185 de zile, Manchester United a urcat o poziţie în clasament şi a scăpat de apăsătorul loc 6. Finally, aş zice!
Mi–era frică de meciul ăsta. Din mai multe puncte de vedere. Tocmai de aceea cred că e cea mai importantă victorie a sezonului, de până acum.
Unu la mâna, meciul era programat după o serie înfiorătoare. “Diavolii” au călătorit peste 7000 km în decurs de 10 zile . Perioada în care au jucat 4 partide. Una dintre ele pe un teren impracticabil, în Rusia.
Doi. Pe Riverside urma să jucăm fără 3 piese grele din angrenajul lui Mourinho: Pogba, Ibra şi Ander. Adică 3 din primii 5 jucători ca număr de minute în acest sezon. Pilonii echipei. Plus Miky, menajat.
Dar am jucat bine. Neaşteptat de bine, având o echipa croită din rezerve şi jucători care au jucat puţine minute în acest sezon. Mou n-a schimbat multe în aşezare. Fără trei mijlocaşi dintre titulari, Jose a gândit bine. A jucat cu 3 pe fund, sistem care oferă mai puţine riscuri la jocul de contraatac pe care multe echipe îl prestează împotriva noastră. A cedat deliberat posesia tocmai pentru că sistemul îi permitea să joace la contraatac. Dar şi jucătorii.
Valencia şi Young pe benzi, Lingard în centru şi “Puştiulică” Rashford în avanposturi aşteptau că nişte lupi flămânzi că mijlocaşii echipei gazdă să piardă mingea într-o zonă periculoasă. Şi Marcus trebuia să facă 2-0 până în minutul 25. Tânărul provenit din academia “diavolilor” a fost pur şi simplu prea rapid pentru defensiva lui “Boro”, dar şi-a uitat la vestiare finalizarea.
Nu şi Fellaini! “Palmierul” a fost la locul perfect la centrarea lui Young şi a deschis scorul. Pauză.
După reluare, Lingard face o cursa de 25 de metri şi trage superb în vinclu, fără speranţe pentru Valdes. Meciul e gata!
Aşa părea. Dar n-a fost să fie atât de uşor. Cu o formulă care pedala în gol, managerul gazdelor a schimbat sistemul. Şi a trecut la doi atacanţi. Apărarea noastră s-a trezit târziu şi Gestede, jucătorul introdus câteva minute mai devreme, a făcut 2-1.
Bine că Mou a replicat rapid. L-a scos pe Mata (nu înţeleg de ce e el mereu primul sacrificat) şi l-a băgat pe Rojo. A trecut, de la 3, la 4 fundaşi.
Şi când gazdele sperau la un gol egalizator miraculos, Valdes a făcut o … Valdes, una dintre gafele cunoscute, şi Valencia a împins mingea în poartă goală. Şi s-a terminat 3-1.
Victorie mare, pentru că (al treilea motiv de îngrijorare dinaintea partidei) Boro schimbase antrenorul. Şi am văzut cum au reacţionat jucătorii lui Leicester sau cei ai lui Swansea după ce au scăpat de Ranieri, respective Guidolin.
Urcăm pe 5, cu locul 3 în buzunar zic eu, în acest moment. Cu două victorii în meciurile restanţă trecem pentru Liverpool şi City. Cum? Jucăm la City! Şi ce? Îi batem în deplasare, pentru că suntem echipă mare.
Dacă sunteți fani Manchester United, alăturați-vă comunității Romanian Red Devils. Ne găsiți pe pagina de Facebook, pe Twitter sau cu un mesaj prin formularul de contact.
