Marouane Fellaini a decis derbiul dintre Manchester United și Arsenal. Fotbalistul belgian a marcat în minutele de prelungire și i-a stricat ziua lui Arsene Wenger, antrenorul francez fiind la ultima sa vizită pe Old Trafford.
Despre meciul în sine nu sunt multe de povestit. United a început mai periculos, dar meciul a fost departe de tensiunea electrizantă a celor de pe vremea când rivalul lui Wenger era Ferguson. Din nou într-un 4-3-3 (ce s-o fi întâmplat cu Jose?) cu De Gea – Valencia, Smalling, Lindelof, Young – Herrera, Matic, Pogba – Lingard, Lukaku, Sancehz. Așadar, doar o schimbare (Lindelof pentru Jones) față de victoria cu Tottenham, semn că Jose cam știe echipa pentru finala Cupei. Read More
Manchester United: De Gea – Bailly, Smalling, Jones (Fellaini ’62) – Valencia, Herrera, Matic, Young (Lingard ’78) – Mkhitaryan (Martial ’62) – Rashford, Lukaku
Ce s-a intamplat duminica pe Stamford Bridge a fost meciul cu Spurs, doar ca in oglinda: doua echipe din zona superioara a clasamentului, in forma, de valoare apropiata si un meci cu miza relativ mare. A rezultat un joc foarte incrancenat, cu ocazii relativ putine, cu mingea petrecand mult timp in treimea de la mijlocul terenului. Numai ca de data asta am tras paiul scurt, golul care a facut diferenta a fost al lui Chelsea, si ne intoarcem acasa cu mana goala si la 8 puncte distanta de City.
Nu vreau sa copiez literal din cronica de dupa meciul cu Spurs, dar tot ce m-a nemultumit la asezarea echipei la meciul ala e in continuare valabil: Mkhitaryan a fost tot un anonim, am avut o mare gaura in fata liniei Matic-Herrera, Rashford nu numai ca a jucat intr-o pozitie incomfortabila, dar a si prins o zi proasta, iar Lukaku n-a avut nici un pic de suport pentru cea mai mare parte a meciului. Read More
Manchester United – Tottenham Hotspur 1-0 (Martial ’81), Premier League 2017/18, Etapa 10, 29 octombrie 2017, Old Trafford, Manchester
Sursa foto: Evening Standard
Manchester United: De Gea – Bailly, Smalling, Jones – Valencia, Matic, Herrera, Young (Darmian ’90) – Mkhitaryan (Lingard ’65), Rashford (Martial ’70), Lukaku
Tottenham Hotspurs: Lloris – Vertonghen, Dier, Alderweireld – Davies, Eriksen, Winks, Aurier – Alli, Sissoko (Dembele ’62), Son (Llorente ’62)
Cand am batut Benfica cu 1-0, acum 10 zile, atitudinea de dupa meci parea sa fie ‘3 puncte si la casierie’. Am fi putut, evident, sa castigam mult mai usor meciul ala si jocul a fost unul tocmai bun de uitat, iar faptul ca am obtinut cele 3 puncte ii face uitarea cu atat mai usoara.
Ieri, in schimb, toata suflarea rosie pare sa respire usurata si sa jubileze dupa 1-0 cu Spurs, iar discutiile de dupa meci par a gravita in jurul jocului excelent al lui United, a contributiei lui Martial, Lukaku sau Young. De ce?
Pai, simplu. Ne-a fost frica de Spurs. 0-0 cu Liverpool si esecul cu Huddersfield nu numai ca au marcat o scadere de forma, dar le-au si dat sansa elevilor lui Pochettino sa ne egaleze la puncte. In plus, forma oaspetilor nostri in campionat inainte de meci era DWWWW, ultimul W fiind 4-1 cu Liverpool, in timp ce in tabara noastra cele mai multe discutii pre-meci erau despre accidentari, iar vestile erau indeobste proaste. Daca meciul s-ar fi terminat 0-0 am fi fost relativ multumiti c-am scapat cu fata curata, am fi respirat usurati ca ne pastram statisticile intacte: nici un meci pierdut si nici un gol primit pe Old Trafford sezonul asta. 1-0, motiv de bucurie.
Neasteptat insa, United a jucat excelent, poate cel mai bun joc de la inceputul sezonului: am avut majoritatea posesiei, am atacat din primul minut, am creat cele mai multe ocazii, Lukaku a lovit bara in timp de Rashford, Mkhitaryan si Valencia au trecut si ei pe langa gol, am controlat destul de autoritar meciul si i-am limitat pe Spurs la doar vreo doua ocazii sterile. Dar ocaziile nu se trec pe tabela, si sunt, asadar, irelevante. Spurs sunt o echipa buna si stiu sa absoarba presiunea. E frustrant sa astepti adversarul si sa te aperi tot meciul, dar e la fel de frustrat sa ataci tot meciul si sa nu reusesi sa marchezi. Din fericire Mourinho a mutat excelent cu Lingard si Martial inlocuindu-i pe Mkhitaryan si Rashford, iar Tony a reusit pana la urma sa sparga blocada. Nici pe departe cel mai frumos gol al lui, dar ma indoiesc ca o sa se gandeasca prea mult la asta.
Dar pentru ca am vorbit de Mourinho – o sa ne frustreze mult cu treaba asta: asezarea echipei a fost predominant defensiva, ideea cu care a inceput meciul a fost sa nu piarda mai degraba decat sa castige. 3 fundasi centrali, doi jucatori de banda cu sarcini in principal defensive, iar Matic si Herrera in fata apararii pentru a bloca orice trece de jumatatea terenului. Asta inseamna 7 jucatori din 10 cu sarcini defensive. In mod normal, cu Pogba la mijloc e ca si cum am avea practic doi jucatori, pentru ca francezul face foarte bine si faza defensiva – si e uluitor cat de bine se intelege cu Matic pe teren – dar si alearga suficient de mult si are tehnica necesara sa terorizeze o aparare. Asta nu e neaparat o critica pentru Herrera, dar spaniolul e un profil de jucator mult mai defensiv si nici nu are prezenta fizica cu care sa domine mijlocul terenului.
Cat despre atac, aici cred ca Mourinho a gresit. Fara sustinere din spate, Mkhitaryan a parut ratacit pe teren, avand datoria sa sustina singur doi atacanti impotriva uneia dintre cele mai bune linii de mijloc din liga. Ceea ce i-a rupt si pe Rashford si Lukaku de restul echipei, si numai efortul intens al benzilor (Young si Valencia) a facut sa dominam prima repriza. Personal, cred ca daca am fi inceput cu doi jucatori in spatele lui Lukaku (eventual Rashford si Lingard pentru maxim de viteza), mai degraba decat cu doi atacanti in linie, diferenta dintre cele doua echipe ar fi fost mai mare. Din nou, nu vreau sa-l critic pe armean, chit ca trece printr-o serie de meciuri slabe. In momentul in care mijlocasii defensivi vor urca putin mai mult, Miki va avea mai multa libertate sa construiasca si va fi mult mai periculos.
Mi s-a parut ca nici Rashford nu s-a simtit foarte in largul lui jucand in linie cu Lukaku, si de multe ori s-a trezit in careul advers fara nici un fel de suport. Imediat dupa schimbari atacul lui United a devenit mai incisiv, si includ aici o foarfeca ratata de Martial care ar fi putut deschide scorul. Din fericire, s-a intamplat pana la urma, iar Spurs n-au reusit sa se regrupeze suficient de repede ca macar sa forteze egalul. Cand l-a schimbat pe Ashley Young cu Darmian, Mourinho a declarat practic ca meciul e gata, iar oaspetii nostrii au fost atat de lipsiti de reactie incat tot United a terminat meciul in atac.
A contat absenta lui Harry Kane? Meh. As fi preferat ca ei sa-l aiba pe Kane si noi pe Pogba, cred ca diferenta ar fi fost mai mare si in joc, si pe tabela. Golul lui Martial ne aduce o saptamana de liniste si pune ceva distanta intre noi si Spurs in clasament. Marti ii asteptam pe Benfica pe Old Trafford, dar cu calificarea ca si asigurata, meciul ala e mai putin important decat Carabao Cup. Sunt convins ca Mourinho a inceput deja pregatirea pentru meciul cu Chelsea, duminica viitoare. Victorie pe Stamford Bridge, si nu ne mai ramane decat sa asteptam ca City sa se impiedice.
Glory, Glory Man United!
Pentru meciul de ieri, fanii din Bucuresti s-au intalnit in InFusion si au facut tot posibilul sa reproduca galagia de pe Old Trafford.
Pentru prima data in acest sezon, avem un derby pe Old Trafford, acolo unde echipa are patru victorii, din 4 posibile, cu 14 goluri inscrise si nici unul primit. Ar fi prematur sa spun ca “Teatrul Viselor” a redevenit fortareata mult temuta, “scena” care dadea fiori oricarui adversar, indiferent de nume sau competitie.
Dupa retragerea lui Sir Alex, pe aceasta scena au avut loc in ultimii ani reprezentati de o calitate inferioara, iar de multe ori drama era spectacolul jucat de diavoli. Rezultatele din ultimul an si cele 3 trofee castigate, ne dau speranta ca Manchester United este pe drumul cel bun. Mike Phelan, secundul lui Sir Alex, este convins ca Mourinho, care tocmai a jucat meciul cu numarul 400 in fotbalul englezesc in victoria cu Swansea din cupa, este antrenorul care va readuce gloria pe Old Trafford : “He has got a record and his record is winning things and you don’t win things on one game early in the season. He has certainly got the experience and tactical nous to be able to produce winning teams and he is going to do that with Manchester United.” (sursa : SkySport Uk-25.10.2017).
In acest sezon, pana in aceasta etapa, avem cea mai buna aparare 4 goluri primite si suntem pe locul 2 in ceea ce priveste numarul de goluri marcate (22 de goluri – 7 din ele inscrise de Lukaku).
Esecul cu Huddersfield trebuie luat in serios si analizat din toate punctele de vedere de staff-ul tehnic. Orice punct pierdut ne indeparteaza de primul loc si este foarte greu de recuperat. Trebuie sa tinem cont ca urmeaza meciuri cu adevarat grele (Spurs, Chelsea, Arsenal, City). Accidentarile din ultima perioada si-au spus cuvantul in jocul echipei, Mourinho fiind nevoit sa apeleze la jucatori care nu au multe minute jucate in acest sezon. Cuplul Herrera-Matic incepe sa se sudeze, dar se simte lipsa lui Pogba si a lui Fellaini de la mijlocul terenului; Lindelof a jucat cu Huddersfield primul meci in Premier League si a fost “mancat” de atacanti adversi, de altfel Mourinho spunea ca Jones e disponibil pentru Spurs – si cred ca va juca din primul minut; Mata e destul de sters in acest sezon – bine, nu a prins multe meciuri – dar nici nu a impresionat cand a jucat; pe de alta parte Mickhy a avut un debut furtunos de sezon, dar de vreo doua meciuri “s-a stins”; inconstanta dintre Martial si Rashford face ca Mourinho sa-i alterneze meci de meci si cred ca Rashford va juca in banda din primul minut cu Spurs.
Statistica meciurilor cu Tottenham este de partea noastra, in 156 de meciuri in toate competitiile, i-am cam batut peste tot. Pe Old Trafford, in cele 80 de meciuri jucate, United are 57 victorii, 12 egaluri si 11 infrangeri in fata londonezilor. De altfel, ultima infrangere pe teren propriu, a fost in sezonul 2013/2014, cand echipa condusa atunci de Moyes, a pierdut 2-1, dar dupa acel meci, i-am batut de fiecare data.
Echipa lui Mauricio Pochettino, vine pe Old Trafford cu o pofta de joc incredibila. Dupa acel 4-1 administrat cormoranilor, Pochettino a odihnit cativa titulari in meciul din cupa, pierdut pe final cu West Ham, dupa ce au condus cu 2-0. Eriksen este creierul acestei echipe, alaturi de Delle Alli si varful de lance H. Kane – golgheterul actual din Premier League cu 8 goluri. Kane pare a fi indisponibil pentru meciul de sambata, in urma unei accidentari. Daca tragem linie, stim cu toti ca intalnim un adversar puternic, o echipa care s-a batut la titlul in ultimii doi ani, o echipa compacta, fara mari achizitii in vara, jucatori care se cunosc si joaca impreuna de mult timp.
Sambata, pe marea scena a viselor de pe Old Trafford, dorim sa vedem un United care isi pune la respect adversarul, un United care va arata daruire si pasiune, un United care va lupta pana in ultima secunda daca va fi cazul, un United care demonstreaza ca poate aduce acasa – acolo unde ii este locul – trofeul de campioana a Angliei, un United in care spiritul de echipa si sclipirea tactica se va imbina perfect cu magia suporterilor prezenti pe Teatrul Viselor, teatru care ne primeste pe toti, meci de meci, pe toti celor prin a caror vene curge sangele diavolului rosu .
“The work of a team should always embrace a great player but the great player must always work hard.” Sir Alex Ferguson
Manchester United – FC Basel 3-0 (Fellaini ’35, Lukaku ’53, Rashford ’84), Champions League 2018, Group A Round 1, 12 septembrie 2017, Old Trafford
Manchester United: De Gea – Young, Lindelof, Smalling, Blind – Pogba (Fellaini ’19), Matic – Mata (Rashford ’77), Mkhitaryan, Martial (Lingard ’69) – Lukaku
Basel: Vaclik – Balanta, Suchy, Akanji – Riveros, Zuffi, T. Xhaka, Lang – Elyounoussi, Steffen, van Wolfswinkel
Sursa foto: mirror.co.uk
S-a vorbit mult despre revenirea diavolilor in Champions League, acolo unde United apartine de drept, dar realitatea e ca am lipsit doar un sezon de la ultima prezenta si niciodata doua sezoane la rand de la infiintarea competitiei. Subtextul e mai degraba ca United apartine elitei fotbalistice si ca ar trebui s-o vedem luptandu-se pentru trofeu sezon de sezon ceea ce, e adevarat, nu s-a mai intamplat de la retragerea lui Alex Ferguson.
Dar dupa succesul din Europa League de anul trecut si un inceput mai mult decat promitator, speram cu totii ca anul asta sa fim candidati seriosi pentru finala de la Kiev din mai. Primul pas l-am facut aseara, cand Basel a primit un dus rece in toate sensurile. Pe o ploaie torentiala, dar pe un teren de joc care a rezistat impecabil, United s-a impus comfortabil in fata unui adversar fara prea mari pretentii. Basel au o reputatie buna, sunt o prezenta obisnuita in Champions League si vin cu o serie impresionanta de 8 campionate consecutive castigate, dar par o echipa la final de ciclu, fara jucatori remarcabili si cu un antrenor nou care inca se straduieste sa tina pasul cu cerintele fotbalului de acest nivel. Mai mult, dispunerea in teren a facut evident faptul ca un punct a fost maximul pe care s-au pregatit sa-l obtina pe Old Trafford, mai ales dupa ce ultimele lor doua vizite s-au terminat la egalitate. Din fericire n-a fost cazul, iar victoria la pas a diavolilor ne readuce plusul de moral caruia egalul cu Stoke de weekendul trecut i-a dat o lovitura serioasa.
Mourinho a spus in interviul de dupa meci ca nu e in totalitate multumit de joc si ca a vazut relaxare si greseli dupa 2-0, iar Lukaku a spus ca echipa e inca in formare, dar e evident ca toata lumea se gandeste la confruntarile ce vor veni cu Chelsea, City, Real Madrid sau Bayern Munchen, dar pentru o victorie acasa in prima etapa a grupelor echipa are suficienta forta.
Mai degraba decat Basel, dificila a fost vremea, si cea mai mare ingrijorare de dupa meci a fost accidentarea lui Pogba. Pare doar o intindere si nu pare nimic grav, probabil ca francezul va lipsi maxim o etapa. Personal as vrea sa-l vad pe Pogba luptandu-se pentru un loc in echipa pentru ca impresia pe care o lasa acum, cand e titular indiscutabil, este ca nu joaca la capacitate maxima. La polul opus, inlocuitorul lui, Fellaini, renegat de o parte importanta a suporterilor si in permanenta lupta pentru minute de joc, dar un fotbalist ale carui calitati sunt extrem de utile pentru echipa si care are de cele mai multe ori un impact important asupra jocului. Ceea ce s-a vazut si aseara, cand belgianul a marcat la mai putin de 20 de minute de la intrarea in teren. Imbucurator sa-l vedem si pe Ashley Young nu doar revenit in echipa, dar pasator decisiv la primul gol si purtator al banderolei de capitan dupa iesirea lui Pogba.
Intrati la vestiar cu avantajul golului marcat, diavolii au inceput repriza a doua mult mai relaxat, dar fara sa slabeasca prea tare presiunea la poarta adversa. Iar roadele au venit repede, cu Lukaku marcand primul lui gol in grupele Champions League dupa un corner la care marcajul elvetienilor a lasat mult de dorit. Lukaku a impresionat pe tot parcursul meciului prin felul in care s-a luptat pentru fiecare minge si modul incredibil in care reuseste de cele mai multe ori sa ia fata fundasilor chiar si pentru mingi care par complet pierdute.
Si aici, dupa 2-0, e momentul in care Mourinho spune ca echipa s-a relaxat, cu toate ca cea mai mare parte din meci s-a jucat tot in jumatatea oaspetilor, iar de Gea n-a fost solicitat aproape deloc: “Trebuie sa ne imbunatatim jocul”, a punctat portughezul. E posibil ca Mourinho sa se fi uitat cu individie spre 6-0 al lui Chelsea sau impresionantul 0-5 pe care PSG l-a obtinut in deplasarea de la Celtic. Dar 3 puncte sunt mai importante decat o victorie pentru statistici, si atata timp cat United continua in ritmul asta ar trebui sa castige comfortabil grupa. Pentru ca adevarata competitie incepe in februarie.
Rashford, intrat in locul lui Mata in minutul 77, a inchis tabela cu 5 minute inainte de finalul timpului regulamentar, din nou, dupa ce apararea elvetienilor nu s-a ridicat la inaltimea meciului: Fellaini a pasat, mingea a trecut printre doi fundasi si l-a derutat pe portarul Vaclik, iar Rashford, nemarcat in 12 metri, cu poarta goala si cu foame de gol, n-avea cum sa rateze. Si a bifat un alt record. Gol la debut si in Champions League.
Admirabile schimbarile lui Mourinho (2 dintre cei 3 introdusi in teren au marcat), admirabil efortul lui Fellaini, declarat omul meciului desi a inceput pe banca si in general semne bune pe linie. Un gand si pentru Mkhitaryan, care si-a dorit enorm sa inscrie si a avut un ghinion imens in cateva randuri, inclusiv 3 ocazii in succesiune rapida la 0-0, la una dintre ele mingea lovind bara. Matic a fost din nou, ca de fiecare data, eroul nevazut, punctul de frontiera de la mijlocul terenului pe la care trebuie sa treaca orice minge care vrea sa traverseze linia de mijloc in orice sens. L-am vazut si pe Lindelof debutand pentru United in Champions League. Promitator, dar cu siguranta vor veni teste mai grele pentru el, si acelea vor fi cu adevarat relevante.
Din pacate pentru Basel, n-au prea mult de luat acasa dupa meciul asta; doar un sut care a ameninta poarta lui de Gea imediat inainte de golul lui Fellaini si de care van Wolfswinkel si-a batut joc trimitandu-l mult pe langa poarta. Iar cu victoria surprinzatoare a lui CSKA in deplasarea de la Lisabona, viata lor va fi foarte dificila in aceasta grupa. Pentru United insa, e cum nu se poate mai bine. Benfica e cel mai dificil adversar din grupa, cel putin pe hartie, si a inceput cu un pas gresit; deplasarea la Moscova va fi in etapa urmatoare, la sfarsitul lui septembrie, spre deosebire de portughezi care vor fi acolo pe 22 noiembrie; mai mult, moscovitii vor aborda meciul cu United ca unul de pierdut la adapostul celor 3 puncte de la Lisabona.
In campionat vom primi vizita lui Everton duminica si speram sa reincepem seria de victorii intrerupta de Shaqiri & Co. Daca Tottenham a putut, cu siguranta putem si noi. Ca de fiecare data, fanii United din Bucuresti se reunesc in Infusion, unde speram sa va vedem in numar cat mai mare.
Manchester United vs Leicester City 2-0, cu golurile lui Rashford și Fellaini.
Formula de start: De Gea – Valencia, Bailly, Jones, Blind – Matic, Pogba – Mata, Mkhitaryan, Martial – Lukaku. Au mai jucat Rashford, Fellaini și Lingard.
Sub privirile campionului mondial, Usain Bolt, meciul nu a fost o dramă Shakespeariană așa cum se așteptau adversarele noastre. A fost în schimb un thriller, în care Mourinho și-a arătat inspirația în punctul culminant.
Am început bine meciul, presând adversarul încă din primele minute, adversar care a venit clar la egal pe Old Trafford, așezându-se pe 2 linii. Cel mai bun jucător al primei reprize de la United, a fost, fără discuții, Juan Mata. Spaniolul a creat panică în apărarea vulpilor, combinând perfect cu Pogba, Micky și Lukaku în centru. În minutul 18 Juan înscrie, dar golul este anulat greșit de tușier pe motiv de offside. Kasper Schmeichel a făcut minuni în această repriză, reflexele sale aducându-ne aminte de tatăl său. Șuturile lui Pogba nu au nimerit spațiul porții, dar putem remarca lejeritatea cu care mijlocul nostru a construit fiecare atac, de altfel posesia mingii fiind net favorabilă diavolilor în prima repriza. Martial titular nu a mai arătat atât de inspirat ca acel Martial care în ultimile 2 meciuri schimba jocul intrând pe parcursul reprizei secunde.
Swansea vs Manchester United 0-4? Pe bune? E adevărat ce vedem la acest început de campionat? Sunt fix 111 zile de când făceam 1-1 cu Lebedele pe ultima turnantă a stagiunii trecute, când Wayne Rooney transforma ultima oară un penalty sub culorile clubului, și azi deja ai noștri s-au transformat în adevărații Diavoli pe care-i așteptam. WE ARE BACK!
Swansea vs Manchester United 0-4
Pe hârtie am jucat 4-2-3-1, formula preferată a lui Mourinho. În teren însă, Diavolii au fost mai degrabă 4-1-3-2. De ce spun asta? Iată care a fost așezarea, conform hărții celor mai jucate pase ale echipei noastre din acest meci.
Harta paselor lui Man United în victoria cu Swansea. Sursa: Twitter.com/11tegen11
Formula de start: De Gea – Valencia, Bailly, Jones, Blind – Matic – Pogba, Mata (75′ Fellaini), Mkhitaryan (85′ Herrera) – Rashford (75′ Martial), Lukaku. Cu schimbările făcute, spre final United a jucat un 4-3-3. Read More
Ajax Amsterdam – Manchester United 0-2 (Pogba ’18, Mkhitaryan ’48), Europa League Final, 24 Mai 2017, Friends Arena, Stockholm
Viva John Terry
John Terry se indreapta spre balon. Nu e in regula, ma gandesc. Ceva o sa se intample, noi o sa castigam finala. A fost un sezon mult prea bun ca sa nu se termine asa, si doar o data se implinesc 50 de ani de la dezastrul de la Munchen. Ah, Ronaldo! Dar poti sa-l acuzi? 42 de goluri sezonul asta, inclusiv asta care ne-a dat avantajul in finala. Oricine poate sa rateze un penalty. Numai ca Chelsea acum s-au trezit sa nu rateze deloc… Terry fata in fata cu van der Sar… La dracu’, poarta aia arata tare lata. Nu, n-are cum, trebuie sa rateze, stai linistit. Stai linistit. Acum suteaza. Ah, fenta, van der Sar, fii atent! Nuuu, s-a dus dupa fenta, a gresit partea. Terry suteaza…
Daaaa! Stiam eu! Pentru cine se mai indoieste de fortele divine, iata doavada! Piciorul stang i-a fugit complet fara motiv, o fractiune de secunda inainte de sut. Mingea a sarit aiurea, bara si apoi a zburat spre coltul terenului. Destinul s-a implinit, am castigat Liga Campionilor, iar imprejurul zambetului seniorial al lui Sir Bobby Charlton se vad si niste siluete de tineri prin ploaia deasa din Moscova. Duncan, Eddie, Tommy, fiti mandri! Read More
Manchester City – Manchester United 0-0, Premier League etapa 33, 27 aprilie 2017, Etihad Stadium, Manchester
Manchester United rateaza sansa de a intra in top 4, dar mentine recordul de invincibilitate dupa un meci dominat de gazde, dar desfasurat conform planului tactic al lui Mourinho.
A fost, din cate imi amintesc, cel mai dureros meci de privit al lui United din sezonul asta pentru ca, spre deosebire de alte remize nule frustrante (Burnley, Hull, West Brom), nu ne-am uitat aseara la o serie lunga de ocazii si ratari ale noastre, ci am vazut meciul din jumatatea cealalta: City a fost echipa care a avut posesia si a atacat aproape tot meciul, pe cand United si-a propus doar sa absoarba presiunea. De pe margine, prefer fara indoiala prima varianta: atunci cand echipa ta ataca incontinuu stiind ca e doar o chestiune de timp pana la gol; frustrarea intervine doar la final. Cand iti propui sa inchizi meciul insa, ne uitam la 90 de minute de constructie a adversarului cu frica ca un gol poate veni in oricare dintre ele.
Tactic insa, sunt tentat sa spun ca meciul de aseara e o victorie a lui Mourinho. In ciuda controlului mingii si a dominatiei teritoriale, ocaziile lui City au fost totusi putine, si probabil nu la fel de periculoase ca ocaziile lui Rashford, Herrera si Mkhitaryan din prima repriza. Guardiola a inceput meciul cu frica, in ciuda atitutdinii pozitive a echipei lui, iar la final ambii manageri au rasuflat usurati, multumiti cu punctul din oficiu. City isi pastreaza pozitia a patra cu potentialul de a urca pe 3 duminica, in timp ce United poate termina pe 4 daca va castiga toate cele 5 meciuri ramase. Complicat, pentru ca doua dintre ele sunt Arsenal si Spurs, iar programul infernal din aprilie va continua si in mai, cand vom avea 6 sau 7 meciuri (in functie de calificarea in finala Europa League) in primele 3 saptamani, in timp ce lista de indisponibili e in continua crestere.
E un meci sarac cel in care cel mai important eveniment e un cartonas rosu, dar cam asa au stat lucrurile aseara. In ciuda atacului continuu al lui City si a contra-atacurilor sporadice la inceput, si rarite inca si mai tare in repriza a doua, meciul era unul echilibrat pana la eliminarea lui Fellaini. Eliminare usoara in opinia mea: belgianul a primit pe buna dreptate primul cartonas galben al meciului cu doua minute inainte pentru o altercatie cu Aguero, si pe al doilea pentru o noua altercatie, de data asta fara minge. Pentru cine vede o lovitura, as zice ca e vorba doar de contact intre Fellaini si Aguero, dar argentinianul imi intareste convingerea ca in tarile de limba spaniola actoria se preda cot la cot cu fotbalul. Partea pozitiva este ca Fellaini si-a asigurat cu asta locul de titular in finala Europa League, presupunand ca United va ajunge acolo, evident.
Si nu prea sunt motive sa presupunem ca n-o va face. In ciuda unui program infernal, culminand cu cele 9 meciuri de luna asta, United e in continuare neinvinsa din 26 ianuarie, in meciul fara miza contra lui Hull din semifinala League Cup. Asadar misiunea e relativ simpla: macar un gol in cele doua meciuri cu Celta. Preferabil in deplasare.
Imediat dupa eliminarea lui Fellaini, Mourinho a inchis meciul, introducand doi jucatori defensivi, Fosu Mensah si Young in locul lui Mkhitaryan si Rashford. Nimic subtil aici. Guardiola a incercat sa forteze atacul, dar nici macar Jesus n-a reusit sa invie sperantele cetatenilor la 3 puncte din meciul asta (nici Gabriel Jesus, care a marcat din offside, nici Jesus Navas, despre care am stiut ca joaca doar pentru ca l-am vazut intrand in locul lui Sane in minutul 80).
Un meci dulce-amar asadar, dintre cele care speram sa nu vedem prea multe in viitor, dar pana la urma un punct util, care pune un loc de Champions League in mainile noastre. Principala provocare a lui Mourinho e lista lunga de accidentati, pentru ca daca ne putem permite sa ne aparam 96 de minute ca sa plecam cu un punct de pe Etihad, cu totul altfel vor sta lucrurile duminica, cand pe Old Trafford vom primi o Swansea in mare nevoie de puncte si impotriva careia chiar va trebui sa inscriem.
Manchester United – Anderlecht Bruxelles 2-1 (AET; aggregate 3-2) (Mkhitaryan ’11, Rashford ‘107 – Hanni ’32), Europa League QF 2nd leg, 20 aprilie 2017, Old Trafford, Manchester
Marcus Rashford – omul meciului
Pentru ca n-am vazut meciul din tur, mi-a scapat un detaliu foarte important al acestei duble manse: Anderlecht e o echipa foarte buna. In ciuda faptului ca au doi romani in lot, dintre care unul titular, si ca amandoi au terminat meciul pe teren, Anderlecht a prezentat o opozitie serioasa in drumul diavolilor spre trofeul Europa League. Sigur, pana la urma diferenta de clasa a prevalat si belgienii nu-si pot permite sa plateasca 90 de milioane de euro pentru un jucator, dar cel mai important lucru este ca au inceput meciul cu o abordare pozitiva, pregatiti sa absoarba presiune dar si sa contra-atace sau sa construiasca atunci cand li s-a permis.
Desi a inceput cu avantajul golului in deplasare, Mourinho a trimis in teren o formula foarte ofensiva, un soi de 4-2-4 reminiscent de epoci mai romantice ale fotbalului, desi se va spune ca de fapt a fost un 4-2-3-1, Carrick si Pogba mijlocasi centrali, Mkhitaryan in spatele lui Ibrahimovic, la creatie, iar Rashford si Lingard desemnati sa acopere flancurile. E o formula care functioneaza impotriva unui adversar inferior fizic, si s-a vazut ca United a dominat posesia si a avut mai multe suturi pe poarta, dar impotriva echipelor din jumatatea de sus a clasamentului Premier League o astfel de dispunere ar pune o presiune prea mare pe cei doi fundasi laterali, Valencia si Shaw, obligati sa-si acopere fiecare intreaga banda pentru a da libertate celor doi tineri atacanti englezi sa se infiltreze spre centru.
Nu a fost galopul de sanatate la care ne asteptam cu toti, United a trebuit sa-si castige locul in semifinale si a fost nevoie de cele doua reprize de prelungiri pentru a inscrie golul victoriei. Prima repriza a fost un soi de rezumat al meciului tur, Mkhitaryan a inscris repede si in ciuda fondului de dominare a gazdelor belgienii au reusit sa egaleze, astfel ca la pauza Anderlecht au reusit sa anuleze rezultatul din tur, ceea ce insemna ca misiunea noastra s-a ingreunat putin, orice gol al oaspetilor punand calificarea la doua goluri distanta. United a inceput optimist, plusul de moral dat de victoria cu Chelsea fiind evident. Cineva l-a scapat din ochi pe armeanul nostru de la mijloc dupa 10 minute de joc, iar fostul jucator al Borussiei nu s-a gandit de doua ori inainte sa suteze pentru al 10-lea gol al sezonului. Ruben, portarul lui Anderlecht, a avut o prestatie de exceptie si a anihilat cateva ocazii bune, iar dupa golul egalizator, imaginile de cosmar ale lungului sir de egaluri din urma cu cateva luni au parut sa-si faca o noua aparitie.
Rojo s-a accidentat dupa 20 de minute de joc, o accidentare survenita probabil pe fond de oboseala, Iar Blind, care l-a inlocuit, a fost ca de obicei omul nepotrivit la locul nepotrivit la faza golului lui Hanni. Tot oboseala a fost probabil motivul pentru care Ibrahimovic a jucat doar un rol marginal in meciul acesta, suedezul fiind schimbat pentru reprizele de prelungire, si e posibil ca Mourinho sa-l odihneasca si in weekend impotriva lui Burnley. In apararea lui, trebuie spus ca Ibrahimovic, ca si Rashford si Pogba a trimis mingea in plasa, dar golurile au fost anulate pentru offside sau fault.
Rashford si Pogba s-au intrecut in ratari, mai ales spre finalul celor 90 de minute cand United a atacat incontinuu in timp ce Anderlecht spera probabil sa duca meciul la lovituri de departajare. Nu s-a intamplat insa pentru ca intr-un final, dupa mai bine de 100 de minute de joc, Rashford a reusit pana la urma sa intoarca doi fundasi belgieni si sa trimita mingea dincolo de Ruben, in plasa, cu un sut la firul ierbii.
Este, asadar calificare, iar United e neinvinsa in cele 6 meciuri jucate pana acum in aprilie. Urmeaza inca 3, Burnley si Swansea in duminici succesive, in timp ce joia viitoare va trebui sa mergem pe terenul vecinilor galagiosi pentru un meci de al carui rezultat depind in mare parte sperantele noastre pentru un loc 4 in Premier League.
Iar daca seara asta ne-a invatat ceva este ca, desi suntem in continuare favoriti la castigarea Europa League, trofeul nu e nicidecum garantat, si oricare dintre cele 3 echipe ramase in competitie (Lyon, Celta Vigo, Aiax) va spera ca poate sa faca o surpriza. Oboseala si accidentarile incep si ele sa aiba un rol important, in momentul de fata Bailly fiind singurul fundas central disponibil de exemplu, dar speram ca accidentarea lui Rojo nu e foarte grava si va putea reveni pe teren duminica, in timp ce in atac Rooney si Martial ar trebui sa fie capabili sa-l lase pe Ibrahimovic sa se odihneasca daca va avea nevoie.
Sunteti de acord ca intre noi si trofeul care ne duce in Champions League stau 3 meciuri grele, sau ar trebui sa defilam spre medalii? Reusim sa ramanem neinvinsi in aprilie chiar si dupa vizita pe Etihad? Ar trebui Mourinho sa prioritizeze vreuna din cele doua competitii in contextul in care lista cu jucatori indisponibili e in crestere?
To provide the best experiences, we use technologies like cookies to store and/or access device information. Consenting to these technologies will allow us to process data such as browsing behavior or unique IDs on this site. Not consenting or withdrawing consent, may adversely affect certain features and functions.
Functional
Always active
The technical storage or access is strictly necessary for the legitimate purpose of enabling the use of a specific service explicitly requested by the subscriber or user, or for the sole purpose of carrying out the transmission of a communication over an electronic communications network.
Preferences
The technical storage or access is necessary for the legitimate purpose of storing preferences that are not requested by the subscriber or user.
Statistics
The technical storage or access that is used exclusively for statistical purposes.The technical storage or access that is used exclusively for anonymous statistical purposes. Without a subpoena, voluntary compliance on the part of your Internet Service Provider, or additional records from a third party, information stored or retrieved for this purpose alone cannot usually be used to identify you.
Marketing
The technical storage or access is required to create user profiles to send advertising, or to track the user on a website or across several websites for similar marketing purposes.
Formula de start: De Gea – Valencia, Bailly, Jones, Blind – Matic, Pogba – Mata, Mkhitaryan, Martial – Lukaku. Au mai jucat Rashford, Fellaini și Lingard.
