Manchester United s-a calificat în primăvara Ligii Campionilor, după ce a trecut cu 1-0 de campioana Elveției, Young Boys, pe teren propriu. Singurul gol al partidei a fost marcat de Fellaini, în minutele de prelungire ale meciului. Read More
Meci prost pentru Manchester United pe terenul lui Brighton. ”Diavolii” au pierdut cu 1-0 pe coasta de sud după o evoluție absolut penibilă. Fără doar și poate cel mai prost meci al sezonului.
Nimic mai mult, Mourinho le poate răspunde contestatarilor care pun mereu întrebarea: ”De ce joacă Lukaku întotdeauna?”. Uite, jocul arătat împotriva lui Brighton poate fi unul dintre motive.
După o săptămână de pauză, ”diavolii” se întorc din nou la treabă. Manchester United se află în fața unui meci extrem de important, care poate fi vital pentru deznodământul final al sezonului. Aș putea zice că este meciul sezonului până acum pentru elevii lui Mourinho. Read More
După un weekend în care am administrat, din nou, 4 goluri adversarului, pe teren propriu, echipa noastră se deplasează în Elveția, pentru al cincilea joc din grupele Champions League! United are maximul de puncte, fiind deja calificată în faza următoare, având nevoie de un singur punct în ultimele două meciuri din grupă pentru a ne asigura primul loc.
Meciul tur de pe Old Trafford, a fost câștigat de United cu 3-0, meci în care Pogba a ieșit accidentat, iar Fellaini (jucătorul meciului), Lukaku și Rashford au înscris golurile noastre. Ultima întâlnire în deplasare, a fost pe 7 decembrie 2011, atunci când echipa condusă de Sir Alex Ferguson a pierdut cu 2-1, înfrângere care ne-a scos în acel an din Champions League. A fost singurul eșec suferit de United în meciurile directe cu echipa elvețiană. Read More
Manchester United – Everton 4-0 (Valencia ‘4, Mkhitaryan ’83, Lukaku ’89, Martial pen ’90), Premier League 2018 etapa a 5a, 17 septembrie 2017, Old Trafford, Manchester
Manchester United: De Gea – Valencia, Bailly, Jones, Young – Fellaini, Matic – Mata (Herrera ’77), Mkhitaryan (Martial ’88), Rashford (Lingard ’61) – Lukaku
Everton: Pickford – Keane, Williams, Jagielka – Martina, Schneiderlin, Gueye (Calvert-Lewin ’77), Baines – Davies (Ramirez ’66), Rooney (Mirallas ’82), Sigurdsson
In ciuda avantajului rapid dat de golul lui Valencia, pana cu vreo 10 minute inainte de fluierul final meciul asta a fost destul de frustrant. Cu 11 goluri date si nici unul primit in ultimele 2 meciuri, City par aproape ca triseaza, dar din pacate asta e ritmul pe care vecinii galagiosi incearca sa-l impuna, iar ineptitudinea apararilor lui Liverpool si Watford plus un cartonas rosu nedrept pentru Mane au anulat startul in tromba al baietilor lui Jose. Pentru a tine pasul aveam nevoie de 4 goluri azi, un al cincilea asigurandu-ne primul loc la golaveraj.
Dupa cum a curs meciul insa, nu paream a le obtine. Din fericire sutul exceptional al lui Valencia ne-a adus un avantaj rapid, ceea ce a insemnat ca putem juca un meci de fotbal normal mai degraba decat sa atacam in valuri o poarta aparata de 10 fundasi. Everton a iesit la joc si chiar daca n-as putea spune neaparat ca au dominat, au transformat meciul intr-unul echilibrat pentru cea mai mare parte a lui. Chiar daca cea mai mare ratare a primei reprize a apartinut tot lui Lukaku, fiul ratacitor a avut si el o ocazie buna 5 minute mai devreme. Minge asezata elegant de Martina pe care Rooney a lovit-o bine, dar putin pe langa poarta.
1-0 la pauza, dar cu meciul in continuare deschis. In a doua repriza doua lucruri au devenit evidente:
Tot in a doua repriza, chiar la inceput, Rooney a avut o noua ocazie de gol, chiar mai mare decat prima, in urma unei alunecari stangace a lui Bailly. Din fericire piciorul drept al lui De Gea s-a opus modificarii de tabela. Si, dupa inca vreo jumatate de ora de fotbal de uzura, cu ocazii de ambele parti, dar nici una notabila, o pasa excelenta a lui Lukaku si o finalizare eleganta marca Mkhitaryan, United a reusit in sfarsit sa inchida meciul.
Cu 2-0 si mai putin de 10 minute din timpul regulamentar, soarta celor 3 puncte era deja decisa, ramanea doar problema celor 4 goluri cu care sa-i prindem pe City. Dupa ce Rashford a avut un penalty refuzat iar Mata a lovit bara din lovitura libera, Lingard a reusit sa trimita o centrare spre care Lukaku s-a indreptat ca o locomotiva de mare viteza, fara sansa pentru vreunul din fundasii caramelelor sau pentru nefericitul Pickford. 3-0 si 3 minute de prelungire, un gol necesar pentru a egala golaverajul lui City. Si golul a venit de la Tony Martial, la mai putin de 2 minute dupa ce a intrat in teren. Actiune individuala care a innodat picioarele a doi fundasi si pe care Schneiderlin n-a reusit s-o opreasca decat cu mana. Penalty pe care tot Martial l-a executat, cu stil dar fara mila, al saselea din sase pentru el in Premier League.
Rezultat nedrept pentru baietii lui Koeman, si vor urma discutii aprinse in birourile de pe Goodison Park dupa ce caramelele au inscris doar doua goluri in 5 etape de Premier League, si nici unul in ultimele 4 meciuri, in care au incasat 12. Dar rezultat excelent pentru noi, si o lovitura de moral fara indoiala resimtita pe Etihad. Impartim pentru cel putin o saptamana primul loc cu consatenii, ceea ce va face etapa viitoare forte interesanta, ambele echipe jucand la aceeasi ora. Diavolii se deplaseaza pe coasta de sud pentru un meci impotriva lui Southampton, relativ usor pe hartie. City au insa o misiune si mai usoara, primind acasa pe Crystal Palace, singura echipa care n-are inca nici un punct in acest sezon de Premier League.
Pana atunci insa, miercuri seara vom juca cu Burton Albion in Carabao Cup, meci in care vom vedea probabil cateva fete noi si experimente marca Mourinho. Ca de fiecare data, diavolii din Bucuresti sunt asteptati in Infusion pentru a ne bucura impreuna!
Dacă ești fan Manchester United, alătură-te comunității Romanian Red Devils. Ne găsești pe pagina de Facebook, pe Twitter sau cu un mesaj prin formularul de contact.
Manchester United – FC Basel 3-0 (Fellaini ’35, Lukaku ’53, Rashford ’84), Champions League 2018, Group A Round 1, 12 septembrie 2017, Old Trafford
Manchester United: De Gea – Young, Lindelof, Smalling, Blind – Pogba (Fellaini ’19), Matic – Mata (Rashford ’77), Mkhitaryan, Martial (Lingard ’69) – Lukaku
Basel: Vaclik – Balanta, Suchy, Akanji – Riveros, Zuffi, T. Xhaka, Lang – Elyounoussi, Steffen, van Wolfswinkel
S-a vorbit mult despre revenirea diavolilor in Champions League, acolo unde United apartine de drept, dar realitatea e ca am lipsit doar un sezon de la ultima prezenta si niciodata doua sezoane la rand de la infiintarea competitiei. Subtextul e mai degraba ca United apartine elitei fotbalistice si ca ar trebui s-o vedem luptandu-se pentru trofeu sezon de sezon ceea ce, e adevarat, nu s-a mai intamplat de la retragerea lui Alex Ferguson.
Dar dupa succesul din Europa League de anul trecut si un inceput mai mult decat promitator, speram cu totii ca anul asta sa fim candidati seriosi pentru finala de la Kiev din mai. Primul pas l-am facut aseara, cand Basel a primit un dus rece in toate sensurile. Pe o ploaie torentiala, dar pe un teren de joc care a rezistat impecabil, United s-a impus comfortabil in fata unui adversar fara prea mari pretentii. Basel au o reputatie buna, sunt o prezenta obisnuita in Champions League si vin cu o serie impresionanta de 8 campionate consecutive castigate, dar par o echipa la final de ciclu, fara jucatori remarcabili si cu un antrenor nou care inca se straduieste sa tina pasul cu cerintele fotbalului de acest nivel. Mai mult, dispunerea in teren a facut evident faptul ca un punct a fost maximul pe care s-au pregatit sa-l obtina pe Old Trafford, mai ales dupa ce ultimele lor doua vizite s-au terminat la egalitate. Din fericire n-a fost cazul, iar victoria la pas a diavolilor ne readuce plusul de moral caruia egalul cu Stoke de weekendul trecut i-a dat o lovitura serioasa.
Mourinho a spus in interviul de dupa meci ca nu e in totalitate multumit de joc si ca a vazut relaxare si greseli dupa 2-0, iar Lukaku a spus ca echipa e inca in formare, dar e evident ca toata lumea se gandeste la confruntarile ce vor veni cu Chelsea, City, Real Madrid sau Bayern Munchen, dar pentru o victorie acasa in prima etapa a grupelor echipa are suficienta forta.
Mai degraba decat Basel, dificila a fost vremea, si cea mai mare ingrijorare de dupa meci a fost accidentarea lui Pogba. Pare doar o intindere si nu pare nimic grav, probabil ca francezul va lipsi maxim o etapa. Personal as vrea sa-l vad pe Pogba luptandu-se pentru un loc in echipa pentru ca impresia pe care o lasa acum, cand e titular indiscutabil, este ca nu joaca la capacitate maxima. La polul opus, inlocuitorul lui, Fellaini, renegat de o parte importanta a suporterilor si in permanenta lupta pentru minute de joc, dar un fotbalist ale carui calitati sunt extrem de utile pentru echipa si care are de cele mai multe ori un impact important asupra jocului. Ceea ce s-a vazut si aseara, cand belgianul a marcat la mai putin de 20 de minute de la intrarea in teren. Imbucurator sa-l vedem si pe Ashley Young nu doar revenit in echipa, dar pasator decisiv la primul gol si purtator al banderolei de capitan dupa iesirea lui Pogba.
Intrati la vestiar cu avantajul golului marcat, diavolii au inceput repriza a doua mult mai relaxat, dar fara sa slabeasca prea tare presiunea la poarta adversa. Iar roadele au venit repede, cu Lukaku marcand primul lui gol in grupele Champions League dupa un corner la care marcajul elvetienilor a lasat mult de dorit. Lukaku a impresionat pe tot parcursul meciului prin felul in care s-a luptat pentru fiecare minge si modul incredibil in care reuseste de cele mai multe ori sa ia fata fundasilor chiar si pentru mingi care par complet pierdute.
Si aici, dupa 2-0, e momentul in care Mourinho spune ca echipa s-a relaxat, cu toate ca cea mai mare parte din meci s-a jucat tot in jumatatea oaspetilor, iar de Gea n-a fost solicitat aproape deloc: “Trebuie sa ne imbunatatim jocul”, a punctat portughezul. E posibil ca Mourinho sa se fi uitat cu individie spre 6-0 al lui Chelsea sau impresionantul 0-5 pe care PSG l-a obtinut in deplasarea de la Celtic. Dar 3 puncte sunt mai importante decat o victorie pentru statistici, si atata timp cat United continua in ritmul asta ar trebui sa castige comfortabil grupa. Pentru ca adevarata competitie incepe in februarie.
Rashford, intrat in locul lui Mata in minutul 77, a inchis tabela cu 5 minute inainte de finalul timpului regulamentar, din nou, dupa ce apararea elvetienilor nu s-a ridicat la inaltimea meciului: Fellaini a pasat, mingea a trecut printre doi fundasi si l-a derutat pe portarul Vaclik, iar Rashford, nemarcat in 12 metri, cu poarta goala si cu foame de gol, n-avea cum sa rateze. Si a bifat un alt record. Gol la debut si in Champions League.
Admirabile schimbarile lui Mourinho (2 dintre cei 3 introdusi in teren au marcat), admirabil efortul lui Fellaini, declarat omul meciului desi a inceput pe banca si in general semne bune pe linie. Un gand si pentru Mkhitaryan, care si-a dorit enorm sa inscrie si a avut un ghinion imens in cateva randuri, inclusiv 3 ocazii in succesiune rapida la 0-0, la una dintre ele mingea lovind bara. Matic a fost din nou, ca de fiecare data, eroul nevazut, punctul de frontiera de la mijlocul terenului pe la care trebuie sa treaca orice minge care vrea sa traverseze linia de mijloc in orice sens. L-am vazut si pe Lindelof debutand pentru United in Champions League. Promitator, dar cu siguranta vor veni teste mai grele pentru el, si acelea vor fi cu adevarat relevante.
Din pacate pentru Basel, n-au prea mult de luat acasa dupa meciul asta; doar un sut care a ameninta poarta lui de Gea imediat inainte de golul lui Fellaini si de care van Wolfswinkel si-a batut joc trimitandu-l mult pe langa poarta. Iar cu victoria surprinzatoare a lui CSKA in deplasarea de la Lisabona, viata lor va fi foarte dificila in aceasta grupa. Pentru United insa, e cum nu se poate mai bine. Benfica e cel mai dificil adversar din grupa, cel putin pe hartie, si a inceput cu un pas gresit; deplasarea la Moscova va fi in etapa urmatoare, la sfarsitul lui septembrie, spre deosebire de portughezi care vor fi acolo pe 22 noiembrie; mai mult, moscovitii vor aborda meciul cu United ca unul de pierdut la adapostul celor 3 puncte de la Lisabona.
In campionat vom primi vizita lui Everton duminica si speram sa reincepem seria de victorii intrerupta de Shaqiri & Co. Daca Tottenham a putut, cu siguranta putem si noi. Ca de fiecare data, fanii United din Bucuresti se reunesc in Infusion, unde speram sa va vedem in numar cat mai mare.
Dacă ești fan Manchester United, alătură-te comunității Romanian Red Devils. Ne găsești pe pagina de Facebook, pe Twitter sau cu un mesaj prin formularul de contact.
Formula de start: De Gea – Valencia, Bailly, Jones, Blind – Matic, Pogba – Mata, Mkhitaryan, Martial – Lukaku. Au mai jucat Rashford, Fellaini și Lingard.
Sub privirile campionului mondial, Usain Bolt, meciul nu a fost o dramă Shakespeariană așa cum se așteptau adversarele noastre. A fost în schimb un thriller, în care Mourinho și-a arătat inspirația în punctul culminant.
Am început bine meciul, presând adversarul încă din primele minute, adversar care a venit clar la egal pe Old Trafford, așezându-se pe 2 linii. Cel mai bun jucător al primei reprize de la United, a fost, fără discuții, Juan Mata. Spaniolul a creat panică în apărarea vulpilor, combinând perfect cu Pogba, Micky și Lukaku în centru. În minutul 18 Juan înscrie, dar golul este anulat greșit de tușier pe motiv de offside. Kasper Schmeichel a făcut minuni în această repriză, reflexele sale aducându-ne aminte de tatăl său. Șuturile lui Pogba nu au nimerit spațiul porții, dar putem remarca lejeritatea cu care mijlocul nostru a construit fiecare atac, de altfel posesia mingii fiind net favorabilă diavolilor în prima repriza. Martial titular nu a mai arătat atât de inspirat ca acel Martial care în ultimile 2 meciuri schimba jocul intrând pe parcursul reprizei secunde.
Manchester United – Celta Vigo 1-1 (Fellaini ’17 – Roncaglia ’85), Europa League Semi-final, 11 mai 2017, Old Trafford, Manchester
Legea olteneasca spune ca daca un lucru e simplu, ca sa-l intelegi trebuie sa-l complici putin, si conform principiului astuia, baietii lui Mourinho par sa se fi nascut cu totii ceva mai la est, pe malurile Jiului. Totul mergea bine, calm si relaxat, pana in ultimele 5 minute, cand o greseala de marcaj le-a permis spaniolilor sa egaleze, punandu-i in pozitia in care inca un gol le-ar fi asigurat calificarea in finala. Intre noi fie vorba, n-au aratat nicicum capabili sa inscrie acel al doilea gol, dar ca niste gazde primitoare ne-am tot chinuit sa le facem cadouri peste cadouri pana in ultima secunda, cand mingea s-a lovit de Guidetti in careul nostru. Atacantul suedez o sa traiasca toata viata cu impresia ca a ratat milimetric sansa sa-i elimine pe Manchester United, dar felul in care a preluat mingea, faptul ca i-a sarit direct in mana si o reluare a fazei in slow-motion arata ca omul habar n-avea unde e poarta. Dar i-a pus in pericol pe fanii United cu inima ceva mai slaba. Colac peste pupaza, Bailly a luat un cartonas rosu absolut degeaba, asigurandu-ne astfel ca o sa avem emotii in aparare pe toata durata finalei, iar in altercatia stupida de dupa gol Valencia ar fi fost si el pasibil de o eliminare.
Golul lui Fellaini din minutul 17 ne-a linistit si ne-a facut sa privim restul meciului ceva mai relaxati, dar de fapt n-a schimbat mare lucru pentru spanioli. Doua goluri sa se califice, asta au stiut si inainte si dupa golul lui Fellaini, dar n-au fost in stare sa-l marcheze pe primul decat dupa 85 de minute. Si chiar si atunci, numai pentru ca ai nostri erau deja cu mintea la ziua libera de maine si la finala din Stockholm. Desi n-a spus nimic dupa meci, cred ca Mourinho e frustrat de incapacitatea echipei de a inchide meciuri cu 2-3 goluri si sunt convins ca lucreaza la asta. Cat despre faptul ca Ajax, cu care ne vom intalni in finala peste doua saptamani, a terminat deja campionatul, nu prea e o scuza in conditiile in care, desi mai avem 3 meciuri de jucat, si noi l-am cam terminat. Nu putem cobori mai jos de locul 6, iar la un finish in top 4 am renuntat deja, asa ca impotriva lui Spurs, Southampton si Palace putem juca cu echipa Under-23.
S-a mai intamplat ceva notabil in afara de goluri? Mda, dar nu prea mult. Herrera a pus mingea in plasa pentru a doua oara spre finalul meciului, dar doar dupa ce Pogba a faultat in careu. Ocazii au fost de ambele parti, dar au fost exceptia mai degraba decat regula, si nici una dintre echipe nu a avut perioade de dominare clara in care sa atace poarta adversa in valuri. Rashford a alergat mult, dar a ratat doua mingi cu care ar fi trebuit, poate, sa se descurce mai bine. Celta a avut majoritatea posesiei, dar nu prea a stiut ce sa faca cu ea. Imi place sa cred ca Mourinho a jucat mai degraba la conservarea energiei decat pentru victorie la scor, si sper ca in finala cu Ajax sa vedem alta fata a echipei.
Pogba a alergat mult si le-a dat multe batai de cap fundasilor Celtei, dar dincolo de artificii si spectaculozitate jocul lui are aceeasi lipsa de eficienta cu care ne-a obisnuit pe parcursul sezonului si care denota ca n-a atins inca maturitatea care se asteapta de la un jucator pe care s-au platit 90 de milioane de lire, Spre comparatie, Mkhitaryan n-a aparut la fel de mult in joc, dar a parut mult mai periculos si mai direct de fiecare data, in timp ce Carrick, de exemplu, in cele 15 minute pe care le-a petrecut pe teren, a fost aceeasi prezenta tacuta si extrem de eficienta cu care ne-a obisnuit de 12 ani.
Urmeaza, cum am spus, inca 3 meciuri in campionat, dar nici noi si nici adversarii nostri nu mai asteapta mare lucru de la ele. Poate cu exceptia lui Crystal Palace, care are nevoie de 2 puncte in 3 meciuri pentru a-si asigura supravietuirea. Toate gandurile se indreapta acum spre Stockholm, si spre tanara echipa a lui Ajax, si ma astept sa descopar in zilele urmatoare – prin presa si prin social media – o sumedenie de experti in fotbalul olandez care au fost foarte tacuti pana acum.
Pentru cei ca noi insa, pentru care fotbalul incepe in Newcastle si se termina in Dover, ce credeti? Avem vreun motiv de ingrijorare pentru finala, sau sa ne rezervam locuri pentru parada prezentarii trofeului?
United: Romero – Valencia, Bailly (eliminare ’88), Blind, Darmian – Fellaini, Herrera, Pogba – Lingard (Rooney ’86), Mkhitaryan (Carrick ’77), Rashford (Smalling ’89)
Celta Vigo: Alvarez – Johny, Roncaglia (eliminare ’88), Cabral, Mallo – Hernandez, Radoja (Bongonda ’68), Wass (Jozabed ’46) – Sisto (Beauvue ’80), Guidetti, Aspas
Arbitru: Ovidiu Hategan
Surse foto: Geo.tv, UEFA.com
Manchester City – Manchester United 0-0, Premier League etapa 33, 27 aprilie 2017, Etihad Stadium, Manchester
Manchester United rateaza sansa de a intra in top 4, dar mentine recordul de invincibilitate dupa un meci dominat de gazde, dar desfasurat conform planului tactic al lui Mourinho.
A fost, din cate imi amintesc, cel mai dureros meci de privit al lui United din sezonul asta pentru ca, spre deosebire de alte remize nule frustrante (Burnley, Hull, West Brom), nu ne-am uitat aseara la o serie lunga de ocazii si ratari ale noastre, ci am vazut meciul din jumatatea cealalta: City a fost echipa care a avut posesia si a atacat aproape tot meciul, pe cand United si-a propus doar sa absoarba presiunea. De pe margine, prefer fara indoiala prima varianta: atunci cand echipa ta ataca incontinuu stiind ca e doar o chestiune de timp pana la gol; frustrarea intervine doar la final. Cand iti propui sa inchizi meciul insa, ne uitam la 90 de minute de constructie a adversarului cu frica ca un gol poate veni in oricare dintre ele.
Tactic insa, sunt tentat sa spun ca meciul de aseara e o victorie a lui Mourinho. In ciuda controlului mingii si a dominatiei teritoriale, ocaziile lui City au fost totusi putine, si probabil nu la fel de periculoase ca ocaziile lui Rashford, Herrera si Mkhitaryan din prima repriza. Guardiola a inceput meciul cu frica, in ciuda atitutdinii pozitive a echipei lui, iar la final ambii manageri au rasuflat usurati, multumiti cu punctul din oficiu. City isi pastreaza pozitia a patra cu potentialul de a urca pe 3 duminica, in timp ce United poate termina pe 4 daca va castiga toate cele 5 meciuri ramase. Complicat, pentru ca doua dintre ele sunt Arsenal si Spurs, iar programul infernal din aprilie va continua si in mai, cand vom avea 6 sau 7 meciuri (in functie de calificarea in finala Europa League) in primele 3 saptamani, in timp ce lista de indisponibili e in continua crestere.
E un meci sarac cel in care cel mai important eveniment e un cartonas rosu, dar cam asa au stat lucrurile aseara. In ciuda atacului continuu al lui City si a contra-atacurilor sporadice la inceput, si rarite inca si mai tare in repriza a doua, meciul era unul echilibrat pana la eliminarea lui Fellaini. Eliminare usoara in opinia mea: belgianul a primit pe buna dreptate primul cartonas galben al meciului cu doua minute inainte pentru o altercatie cu Aguero, si pe al doilea pentru o noua altercatie, de data asta fara minge. Pentru cine vede o lovitura, as zice ca e vorba doar de contact intre Fellaini si Aguero, dar argentinianul imi intareste convingerea ca in tarile de limba spaniola actoria se preda cot la cot cu fotbalul. Partea pozitiva este ca Fellaini si-a asigurat cu asta locul de titular in finala Europa League, presupunand ca United va ajunge acolo, evident.
Si nu prea sunt motive sa presupunem ca n-o va face. In ciuda unui program infernal, culminand cu cele 9 meciuri de luna asta, United e in continuare neinvinsa din 26 ianuarie, in meciul fara miza contra lui Hull din semifinala League Cup. Asadar misiunea e relativ simpla: macar un gol in cele doua meciuri cu Celta. Preferabil in deplasare.
Imediat dupa eliminarea lui Fellaini, Mourinho a inchis meciul, introducand doi jucatori defensivi, Fosu Mensah si Young in locul lui Mkhitaryan si Rashford. Nimic subtil aici. Guardiola a incercat sa forteze atacul, dar nici macar Jesus n-a reusit sa invie sperantele cetatenilor la 3 puncte din meciul asta (nici Gabriel Jesus, care a marcat din offside, nici Jesus Navas, despre care am stiut ca joaca doar pentru ca l-am vazut intrand in locul lui Sane in minutul 80).
Un meci dulce-amar asadar, dintre cele care speram sa nu vedem prea multe in viitor, dar pana la urma un punct util, care pune un loc de Champions League in mainile noastre. Principala provocare a lui Mourinho e lista lunga de accidentati, pentru ca daca ne putem permite sa ne aparam 96 de minute ca sa plecam cu un punct de pe Etihad, cu totul altfel vor sta lucrurile duminica, cand pe Old Trafford vom primi o Swansea in mare nevoie de puncte si impotriva careia chiar va trebui sa inscriem.
United: De Gea, Valencia, Bailly, Blind, Darmian, Carrick, Herrera, Fellaini, Rashford (Young ’90+3), Mkhitaryan (Fosu Mensah ’86), Martial (Lingard ’80)
City: Bravo (Caballero ’79), Zabaleta, Kompany, Otamendi, Kolarov, Yaya Toure, Fernandinho, Sterling (Gabriel Jesus ’86), De Bruyne, Sane (Jesus Navas ’80), Aguero
Arbitru: Martin Atkinson
Sursa foto: Sky Sports
Dacă sunteți fani Manchester United, alăturați-vă comunității Romanian Red Devils. Ne găsiți pe pagina de Facebook, pe Twitter sau cu un mesaj prin formularul de contact.
