28, Apr 2017
No offence

Manchester City – Manchester United 0-0, Premier League etapa 33, 27 aprilie 2017, Etihad Stadium, Manchester

Manchester United rateaza sansa de a intra in top 4, dar mentine recordul de invincibilitate dupa un meci dominat de gazde, dar desfasurat conform planului tactic al lui Mourinho.

A fost, din cate imi amintesc, cel mai dureros meci de privit al lui United din sezonul asta pentru ca, spre deosebire de alte remize nule frustrante (Burnley, Hull, West Brom), nu ne-am uitat aseara la o serie lunga de ocazii si ratari ale noastre, ci am vazut meciul din jumatatea cealalta: City a fost echipa care a avut posesia si a atacat aproape tot meciul, pe cand United si-a propus doar sa absoarba presiunea. De pe margine, prefer fara indoiala prima varianta: atunci cand echipa ta ataca incontinuu stiind ca e doar o chestiune de timp pana la gol; frustrarea intervine doar la final. Cand iti propui sa inchizi meciul insa, ne uitam la 90 de minute de constructie a adversarului cu frica ca un gol poate veni in oricare dintre ele.

Tactic insa, sunt tentat sa spun ca meciul de aseara e o victorie a lui Mourinho. In ciuda controlului mingii si a dominatiei teritoriale, ocaziile lui City au fost totusi putine, si probabil nu la fel de periculoase ca ocaziile lui Rashford, Herrera si Mkhitaryan din prima repriza. Guardiola a inceput meciul cu frica, in ciuda atitutdinii pozitive a echipei lui, iar la final ambii manageri au rasuflat usurati, multumiti cu punctul din oficiu. City isi pastreaza pozitia a patra cu potentialul de a urca pe 3 duminica, in timp ce United poate termina pe 4 daca va castiga toate cele 5 meciuri ramase. Complicat, pentru ca doua dintre ele sunt Arsenal si Spurs, iar programul infernal din aprilie va continua si in mai, cand vom avea 6 sau 7 meciuri (in functie de calificarea in finala Europa League) in primele 3 saptamani, in timp ce lista de indisponibili e in continua crestere.

E un meci sarac cel in care cel mai important eveniment e un cartonas rosu, dar cam asa au stat lucrurile aseara. In ciuda atacului continuu al lui City si a contra-atacurilor sporadice la inceput, si rarite inca si mai tare in repriza a doua, meciul era unul echilibrat pana la eliminarea lui Fellaini. Eliminare usoara in opinia mea: belgianul a primit pe buna dreptate primul cartonas galben al meciului cu doua minute inainte pentru o altercatie cu Aguero, si pe al doilea pentru o noua altercatie, de data asta fara minge. Pentru cine vede o lovitura, as zice ca e vorba doar de contact intre Fellaini si Aguero, dar argentinianul imi intareste convingerea ca in tarile de limba spaniola actoria se preda cot la cot cu fotbalul. Partea pozitiva este ca Fellaini si-a asigurat cu asta locul de titular in finala Europa League, presupunand ca United va ajunge acolo, evident.

Si nu prea sunt motive sa presupunem ca n-o va face. In ciuda unui program infernal, culminand cu cele 9 meciuri de luna asta, United e in continuare neinvinsa din 26 ianuarie, in meciul fara miza contra lui Hull din semifinala League Cup. Asadar misiunea e relativ simpla: macar un gol in cele doua meciuri cu Celta. Preferabil in deplasare.

Imediat dupa eliminarea lui Fellaini, Mourinho a inchis meciul, introducand doi jucatori defensivi, Fosu Mensah si Young in locul lui Mkhitaryan si Rashford. Nimic subtil aici. Guardiola a incercat sa forteze atacul, dar nici macar Jesus n-a reusit sa invie sperantele cetatenilor la 3 puncte din meciul asta (nici Gabriel Jesus, care a marcat din offside, nici Jesus Navas, despre care am stiut ca joaca doar pentru ca l-am vazut intrand in locul lui Sane in minutul 80).

Un meci dulce-amar asadar, dintre cele care speram sa nu vedem prea multe in viitor, dar pana la urma un punct util, care pune un loc de Champions League in mainile noastre. Principala provocare a lui Mourinho e lista lunga de accidentati, pentru ca daca ne putem permite sa ne aparam 96 de minute ca sa plecam cu un punct de pe Etihad, cu totul altfel vor sta lucrurile duminica, cand pe Old Trafford vom primi o Swansea in mare nevoie de puncte si impotriva careia chiar va trebui sa inscriem.

United: De Gea, Valencia, Bailly, Blind, Darmian, Carrick, Herrera, Fellaini, Rashford (Young ’90+3), Mkhitaryan (Fosu Mensah ’86), Martial (Lingard ’80)

City: Bravo (Caballero ’79), Zabaleta, Kompany, Otamendi, Kolarov, Yaya Toure, Fernandinho, Sterling (Gabriel Jesus ’86), De Bruyne, Sane (Jesus Navas ’80), Aguero

Arbitru: Martin Atkinson

Sursa foto: Sky Sports

Dacă sunteți fani Manchester United, alăturați-vă comunității Romanian Red Devils. Ne găsiți pe pagina de Facebook, pe Twitter sau cu un mesaj prin formularul de contact.

  • 0
  • De Romania MUSC
5, Apr 2017
Primii între egaluri

Manchester United – Everton 1-1 (Ibrahimovic pen ’90+4 – Jagielka ’22), Premier League etapa 31, 2017-04-04, Old Trafford, Manchester

In luna cu 9 meciuri, United reuseste sa inscrie un gol si sa obtina doua puncte din primele doua. Este evident, mult mai putin decat se asteapta de la United si mult mai putin decat am avea nevoie pentru a prinde din urma City, pe locul 4. Cu doua victorii impotriva lui West Brom si Everton am fi astazi la egalitate de puncte cu City, dar a devenit notorie sezonul asta capacitatea diavolilor de a pierde puncte in sincron cu rivalele de deasupra in clasament.

Avem cel mai mic numar de infrangeri din liga (3), la egalitate cu Tottenham (locul 2), dar cel mai mare numar de egaluri (12), unul mai mult decat Middlesbrough (locul 19). Adica nu prea pierdem meciuri, dar nici nu prea le castigam. O echipa care termina la egalitate toate meciurile din Premier League ar face 38 de puncte, adica ar fi in cursa pentru retrogradare, pe cand o echipa care castiga jumatate si pierde jumatate ar termina sezonul cu 57 de puncte si s-ar uita mai degraba spre Europa decat spre Championship. Puteti sa le spuneti asta fanilor Arsenal data viitoare cand auziti cuvantul ‘Invincibilii’. E una din putinele consolari ale acestei lungii serii fara infrangere in Premier League, frustranta pentru United dar care ar atrage admiratie la orice alt club.

Meciul de aseara se anunta mult mai greu decat cel cu West Brom, asa ca am fost oarecum surprins de optimismul de dinainte. Daca n-am reusit sa inscriem impotriva lui West Brom, pe care Watford tocmai i-a batut cu 2-0, Everton insemna o aparare cel putin la fel de puternica, dar cu un plus de incisivitate in atac, in persoana lui Lukaku, golgeterul la zi al Premier League. Bineinteles, ca la orice meci, si la cel de aseara ne putem uita din mai multe unghiuri: putem spune ca a fost un meci extrem de slab pentru United, Everton marcand printr-un fundas iar United egaland in extremis cu un penalty in ultimul minut, sau putem fi optimistul extrem, care ar zice ca United a avut un gol anulat si doua bare, ca am fi meritat, adica, victoria, daca n-am fi fost urmariti de ghinion. Ca de obicei, adevarul sta intre cele doua extreme, dar consensul pare sa fie ca din punct de vedere tactic a fost un meci slab. De unde in prima jumatate a sezonului aveam o problema in a converti ocaziile in goluri, odata ce rata de conversie a inceput sa creasca pare a ne fi tot mai greu sa creem ocazii.

Nu mi-e clar unde sunt problemele, chiar daca pentru majoritatea comentatorilor e usor sa arata spre Mourinho in timp ce balmajesc ceva despre sute de milioane cheltuite pe transferuri. Imi place sa cred totusi ca Mourinho stie ce face, si ca inclusiv declaratiile relativ curioase (cum ca ar prefera Europa League unui loc 4, sau ca Luke Shaw trebuie sa munceasca mai mult) sunt parte a unei strategii. In cazul lui Luke Shaw pare sa fi functionat. In cele 20 de minute in care a fost pe teren, fundasul a alergat mult, a fost prezent in joc, a adus un plus de viteza echipei si a scos penaltyul prin care Ibrahimovic a egalat.

Intr-adevar, golul anulat al lui Ibrahimovic a fost foarte la limita, dar daca asta e diferenta intre cele doua echipe probabil ca egalul e meritat. Arbitrajul mi s-a parut foarte bun, Neil Swarbrick tinand meciul in mana in ciuda catorva momente in care spiritele s-au inflamat pe teren. Asa cum am dubii legate de offsideul lui Zlatan, cred ca eliminarea lui Ashley Williams a fost dura. Fundasul caramelelor a facut un meci foarte bun, si mi-a parut rau ca rasplata lui va fi sa stea pe bara urmatoarele 3.

Unde ne lasa egalul asta? Pe acelasi loc 5, deocamdata. I-am impiedicat pe Everton sa ne depaseasca in clasament, dar le-am dat sansa lui Arsenal sa o faca cu o victorie impotriva lui West Ham deseara. Locul 4 pare in continuare accesibil, dar am pastrat distanta fata de el, in timp ce numarul de meciuri scade de fiecare data. Gary Neville spunea ca Everton si Sunderland (ambele saptamana asta) sunt decisive pentru sperantele lui United la un top 4, dar as tinde sa cred ca mai degraba Chelsea (16 aprilie) si City (27 aprilie) sunt meciurile spre care ar trebui sa ne uitam. Un egal cu Everton poate fi scuzabil, dar daca nu batem pe Sunderland atunci cu siguranta nu meritam un loc in primele 4.

Asadar, pareri? Ce scoruri facem cu Chelsea si City? Are sens sa speram la top 4, sau e mai usor sa castigam Europa League?

Dacă sunteți fani Manchester United, alăturați-vă comunității Romanian Red Devils. Ne găsiți pe pagina de Facebook, pe Twitter sau cu un mesaj prin formularul de contact.

  • 0
  • De Romania MUSC