Am întrebat membrii comunității Romanian Red Devils cum au ajuns să fie Diavoli. Mircea ne-a răspuns primul.
14 mai 1994…
Deși aveam 8 ani doar, microbul era acolo și orice meci pe care îl vedeam era urmărit cu cel mai mare interes. Pe atunci nu prea știam altceva în afară de Steaua (și Franța, ca națională), însă îmi plăcea să mă uit la fotbal și atât.
Am aprins TV-ul, habar nu am pe ce, însă era un meci… Inițial nici nu știam ce meci e, dar m-am uitat pentru simplul fapt că era fotbal. Era finala Cupei Angliei: Chelsea vs Manchester United. Norocul meu că nu a fost cu un an mai târziu, că e posibil ca Dan Petrescu să-și fi pus amprenta pe vremea aia și să fi fost suporter Chelsea astăzi.
N-a fost așa însă și m-a cucerit o imagine: Cantona, gulerul ridicat, numărul 7 și o aroganță specifică unui jucător care știe exact ce trebuie să facă! Nu mi-au trebuit prea multe până să mă decid că el e jucătorul meu preferat.
În prima repriză mi-am ales jucătorul și echipa cu care să țin (cel puțin pentru acel meci). A fost un 0-0 la pauză, însă a doua parte a fost altă mâncare de pește și dubla lui Cantona din penalty, coroborată cu reușitele lui McClair și Hughes au făcut ca scorul să fie un 4-0 categoric.
Mi-a plăcut feeling-ul avut în acel meci și am decis că o să fie echipa la care o să mă mai uit.
22 de ani mai târziu și încă nu îmi pot imagina cum ar fi să țin cu altă echipă.
Mircea este din Sibiu, are 31 de ani și e developer, dar mai presus de asta e Diavol Roșu. Aici găsiți mai multe povești despre suporterii lui Manchester United din România.
Dacă sunteți fani Manchester United, alăturați-vă comunității Romanian Red Devils. Ne găsiți pe pagina de Facebook, pe Twitter sau cu un mesaj prin formularul de contact.
