De ceva vreme ne pregatim pentru sezonul viitor, iar de azi inainte avem un motiv in plus: campionatul e rezolvat si matematic. Sigur, stiam de la Craciun ca City vor castiga, dar campionatul nu l-am pierdut azi, l-am pierdut in Huddersfield, in octombrie. Si pentru asta merita felicitati Manchester City si Guardiola Read More
Manchester United Romania a intampinat cu bucurie anuntul facut de club ieri conform caruia Manchester United intentioneaza sa refaca echipa de fotbal feminin. Subiectul unei echipe de fotbal feminin apare din cand in cand in spatiul public, mai ales cand varianta feminina a uneia dintre echipele rivale obtine succese remarcabile.
In momentul de fata, fotbalul feminin de club din Anglia e organizat pe 4 nivele valorice, FA Women’s Super League 1 si 2 fiind primele doua, fiecare cu cate 10 echipe, iar FA Women’s Premier League fiind nivelele 3 si 4, cu un total de 72 de cluburi afiliate. Read More
Manchester United: De Gea – Lindelof, Jones, Rojo, Shaw – Herrera, Pogba, Matic – Mata (Tuanzebe ’90), Martial (Rashford ’77), Lingard (Blind ’87)
Sursa foto: Daily Mirror
Daca meciul asta se juca acum o luna, cu totul altfel s-ar fi spus povestea lui: victorie de rutina, puteam sa inscriem mai mult, dar am luat 3 puncte dintr-o deplasare grea si continuam urmarirea. Dupa ce am pierdut in fata lui City insa intreg sezonul nostru a capatat o nota mult mai sumbra pe care, din pacate, o va mentine probabil pana la sfarsit sau pana cand vom castiga un trofeu, depinde care se intampla prima.
Daca meciul s-ar fi jucat acum doua saptamani, din nou, povestea era cu totul alta: de ce nu jucam si noi ca Manchester City, sa castigam fiecare meci la cel putin 4 goluri diferenta? Muncim prea mult pentru puncte si ar trebui sa inscriem mai mult.
Ieri înainte de meci, dupa 3 egaluri cu adversari inferiori si o infrangere cu eliminare din Carabao Cup in fata unei echipe de Championship, povestea era din nou diferita: nu-mi pasa rezultatul, Mourinho e incompetent, jucatorii sunt incompetenti, toti sunt incompetenti, sa plece toti si sa cumparam altii. daca se poate, pe cei mai scumpi din lume, pentru ca asa se tine prima pagina a ziarelor.
Pentru ca insa eu tind sa fiu extrem de optimist si foarte non-critic cand vine vorba de Manchester United, incerc sa ma uit la meci si sa uit de context. Fara context, meciul a aratat destul de anost pe alocuri, United avand ocaziile mai clare dar per total mult mai echilibrat decat mi-ar fi placut. Ne-am dovedit destul de putin capabili in a patrunde printr-o aparare organizata, asa ca am recurs foarte mult la suturi de la distanta, o lama cu doua taisuri. Astazi a functionat in favoarea noastra, pentru ca ambele goluri au fost din suturi din afara careului, ambele executii individuale de finete. Martial a aruncat un sut curbat spre exterior, foarte greu de anticipat de portar, care a intrat foarte aproape de vinclu, iar Jesse Lingard a inchis tabela cu o bomba si si-a dus totalul de goluri pentru sezonul asta la 10, cel mai bun de pana acum.
Dincolo de cele doua saptamani mizerabile pe care le-am avut, insa, sunt multe plusuri de extras din meciul asta:
– fara Valencia (accidentat) si Young (suspendat), doua piese esentiale care au sustinut benzile in prima jumatate a sezonului, apararea noastra a functionat destul de bine, Everton avand cele mai mari ocazii din faze fixe (poate cu exceptia sutului blocat de Rojo); faptul ca adversarul e periculos la cornere inseamna ca fundasii centrali nu sunt foarte siguri pe ei. Din pacate nu am reusit pana acum sa sudam un cuplu de fundasi centrali care sa joace suficient de mult impreuna incat sa se inteleaga aproape telepatic. Fie ca el va fi Bailly-Lindelof sau Smalling-Jones, spre asta ar trebui sa tindem. Dar cu doi dintre cei patru accidentati, Rojo a trebuit mutat din stanga in centru. Din fericire, astazi am rezistat bine in fata unui adversar care, chiar daca a iesit la joc, nu s-a omorat cu atacul.
– faptul ca Lindelof a jucat in dreapta, si a jucat bine, e incurajator. E important ca jucatorii sa faca nu doar treaba la care se pricep cel mai bine, ci si sa fie gata sa joace pe alte pozitii atunci cand echipa are nevoie, cum a fost cazul astazi.
– vesti bune si din banda stanga, unde Luke Shaw pare sa devina, dupa 3 ani de asteptare, o optiune pe care se poate conta. Impresia mea e ca Mourinho o sa-i testeze capacitatile fizice pana la sfarsitul lui ianuarie si ca luna asta Luke Shaw isi joaca viitorul la Manchester United: daca reuseste sa-si mentina evolutiile bune si sa nu se accidenteze, ramane. Mi-as dori sa fie asa. Fundasii stanga buni sunt rari si scumpi, iar Tuanzebe mai are nevoie de cel putin inca un sezon pentru a se putea conta pe el.
– fara Lukaku si Ibrahimovic, Mourinho a fost obligat sa renunte la tactica atacantului-berbec, cu misiunea sa primeasca zeci de centrari si sa transforme una-doua. Astazi am jucat intr-un 4-3-3 extrem de neobisnuit pentru noi si putin cam prea precaut, toti cei 3 mijlocasi (Matic – Pogba – Herrera) avand profil mai degraba defensiv. Dar e o formula care ofera multa flexibilitate, toti cei 6 jucatori din fata apararii putand sa ocupe mai mult de o pozitie in dispozitivul de atac. De-asta Martial si Lingard au inscris, iar Mata a avut o bara, pentru ca eforturile apararii adverse trebuie sa se distribuie pentru a-i acoperi pe toti cei 3 vitezisti din fata lor, care pot sa apara oriunde pe teren. In plus, i-am vazut si pe Pogba si Matic atacand poarta, desi Pogba are nevoie de mai multa umilinta si mai putin egoism in joc. Valoarea lui e incontenstabila, dar uneori se iroseste prea mult pe teren tipand la adversari sau la arbitri in loc sa se concentreze pe a face lucurile mai bine.
La minusuri as trece acea nesiguranta in aparare pe care am mentionat-o mai devreme, care i-a permis lui Niasse sa treaca putin pe langa 1-1 cand a trimis cu capul din 6 metri, extrem de periculos, in minutul 71. Si, cum am zis si mai sus, trebuie sa gasim mai usor culoare in atac. Nu stiu exact care e buba aici, pentru ca e clar ca de tehnica individuala sau de viteza nu ducem lipsa. Cred ca vorbim mai degraba de rolul antrenorului aici, Mourinho avand datoria ori sa organizeze mai bine atacurile, ori sa le dea mai multa libertate atacantilor. Martial cel putin, mi s-a parut astazi usor paralizat in cateva ocazii, ca si cum nu stia ce sa faca cu mingea, si mi-e teama ca asta sa nu fie din prea mult conformism, ca nu cumva frica de a nu iesi din dispozitiv sa-l opreasca din a scoate fundasi din joc prin dribling.
Unde suntem, asadar, astazi, 2 ianuarie 2018? O zi buna pentru bilanturi, de altfel. Suntem, speram, de cealalta parte a unei perioade extrem de proaste, dar relativ scurte, cu 3 puncte din 3 meciuri. Suntem pe locul 2, cu 2 puncte mai mult decat Chelsea, dar care are un meci mai putin decât noi. Chelsea in schimb joaca maine cu Arsenal pe Emirates, deci sanse sa ramanem pe 2 sunt. Putem sa spunem cu oarecare siguranta ca am pierdut campionatul si cu certitudine ca nu vom apara Carabao Cup, competitie pe care am castigat-o anul trecut dar din care am fost eliminati in urma cu doua saptamani. Ne-am castigat grupa de Champions League, desi cu mai multe emotii decat am fi vrut. Speram la un parcurs bun in competitie si avem toate motivele s-o facem. Cred ca majoritatea suporterilor ar fi multumiti cu un sfert de finala, dar eu zic ca nu trebuie sa gandim asa, ci mai degraba sa vrem sa mergem cat mai mult. In cupe sansa joaca intotdeauna un rol mai important. Si, in sfarsit, vineri debutam in FA Cup impotriva lui Derby County. Am castigat FA Cup acum doi ani cu Louis van Gaal, dar Mourinho a castigat-o o singura data, cu Chelsea, in 2007, asa ca e posibil sa acorde mai multa importanta competiei.
Tot astazi s-au intamplat doua lucruri importante:
putem, in sfarsit sa respiram putin. Dupa un decembrie infernal, cu 9 meciuri (W4 D3 L2), in ianuarie jucam doar de 5 ori, iar intre meciul de vineri cu Derby vom avea o pauza de 10 zile pana la urmatorul, cu Stoke, pe 15 ianuarie. Urmeaza Burnley (20) si Spurs (31), si speram ca numarul de jucatori indisponibili sa fie mult mai mic pana atunci.
s-a deschis perioada de transferuri in Anglia. Liverpool au facut o miscare inaugurala cumparand – in buna traditie a clubului – un jucator al lui Southampton la supra-pret, la 6 luni dupa ce Jurgen Klopp a spus ca nu va cumpara jucatori la suprapret. Nimeni nu se asteapta ca United sa faca prea multe transferuri luna urmatoare, dar toata lumea o sa vorbeasca despre asta. As sugera sa nu ne inflamam prea tare si sa nu plecam urechea la toate zvonurile care vor da ca transferati la United cateva sute de jucatori. Colegul Vlad are un articol foarte bun despre cum sa filtram informatia autentica de deseurile din online.
Fanii United sunt pretentiosi, si pe buna dreptate; suntem cel mai mare club din lume si ne asteptam sa ne comportam ca atare. Victoria de azi nu va rascumpara forma proasta din ultima vreme, dar haideti sa ne descretim putin fruntile: am inceput anul cu dreptul, echipa e in crestere evidenta fata de ultimii 3 ani si suntem unde-am fi vrut sa fim la inceputul campionatului: top 4 si primavara Champions League.
Titlul e in romaneste si nu e nici o greseala de ortografie. Isaac Success, atacantul nigerian al lui Watford, va fi unul din cei 6 jucatori pe care Marcos Silva nu va putea conta impotriva lui United. Ceilalti 5 sunt Cathcart, Kaboul, Hoban, Chalobah si Britos, dar Troy Deeney va putea reveni in formula de start dupa ce si-a ispasit cele trei etape de suspendare de dupa meciul cu Stoke (vezi foto).
Altfel, baietii lui Silva au avut destul de mult succes sezonul asta, fiind asezati comfortabil pe locul 8 cu un avantaj de 5 puncte fata de Brighton, urmatoarea clasata. Daca vi se pare ca nu locul 8 nu e mare smecherie, ganditi-va la United in perioada Moyes, sau la Liverpool de fiecare data cand incep sa vorbeasca despre sezonul viitor. Se vorbeste deja despre ‘top 6’ sau ‘big 6’ in Premier League si e adevarat, cu City, United, Chelsea, Arsenal, Spurs si Liverpool, e aglomeratie mare la varf. Desi e o echipa departe de potentialul comercial al celor de mai sus, Watford au aratat ca nu se sperie neaparat de numele mari, reusind o victorie impotriva lui Arsenal in octombrie si un 3-3 impotriva lui Liverpool in etapa inaugarala. E drept, 0-6 cu City trebuie sa i-a adus oarecum cu picioarele pe pamant, dar au avut ghinionul de a fi pe traseul demonstratiilor de forta ale lui Guardiola.
Revelatia sezonului pentru viespi a fost pana acum Richarlison, brazilianul de 20 de ani cumparat in vara si care a inscris deja de 5 ori in Premier League, reusind si 4 pase decisive. Read More
Manchester United – Everton 4-0 (Valencia ‘4, Mkhitaryan ’83, Lukaku ’89, Martial pen ’90), Premier League 2018 etapa a 5a, 17 septembrie 2017, Old Trafford, Manchester
Manchester United: De Gea – Valencia, Bailly, Jones, Young – Fellaini, Matic – Mata (Herrera ’77), Mkhitaryan (Martial ’88), Rashford (Lingard ’61) – Lukaku
In ciuda avantajului rapid dat de golul lui Valencia, pana cu vreo 10 minute inainte de fluierul final meciul asta a fost destul de frustrant. Cu 11 goluri date si nici unul primit in ultimele 2 meciuri, City par aproape ca triseaza, dar din pacate asta e ritmul pe care vecinii galagiosi incearca sa-l impuna, iar ineptitudinea apararilor lui Liverpool si Watford plus un cartonas rosu nedrept pentru Mane au anulat startul in tromba al baietilor lui Jose. Pentru a tine pasul aveam nevoie de 4 goluri azi, un al cincilea asigurandu-ne primul loc la golaveraj.
Dupa cum a curs meciul insa, nu paream a le obtine. Din fericire sutul exceptional al lui Valencia ne-a adus un avantaj rapid, ceea ce a insemnat ca putem juca un meci de fotbal normal mai degraba decat sa atacam in valuri o poarta aparata de 10 fundasi. Everton a iesit la joc si chiar daca n-as putea spune neaparat ca au dominat, au transformat meciul intr-unul echilibrat pentru cea mai mare parte a lui. Chiar daca cea mai mare ratare a primei reprize a apartinut tot lui Lukaku, fiul ratacitor a avut si el o ocazie buna 5 minute mai devreme. Minge asezata elegant de Martina pe care Rooney a lovit-o bine, dar putin pe langa poarta.
1-0 la pauza, dar cu meciul in continuare deschis. In a doua repriza doua lucruri au devenit evidente:
Munca nevazuta pe care o depune Pogba. Cu francezul accidentat in meciul de Champions League de marti (pentru 3 luni conform presei tabloide, dar stirile realiste dau o cifra mai apropiata de 6 saptamani), United a parut sa aiba o gaura in centru. Fellaini si Matic, plasati in fata apararii, au inchis bine culoarele de atac, sarbul in special avand o prestatie ca de obicei foarte buna, incununata cu o pasa de gol la Valencia. Mata si Mkhitaryan in fata lor sunt in permanenta capabili sa creeze panica in randurile fundasilor adversi. Dar n-am avut niciun liant intre cele doua linii de mijloc, nici un jucator capabil in acelasi timp de o prezenta fizica puternica si de tehnica necesara de a scoate din joc un om si a lansa atacuri. Fellaini o are pe prima, Mata pe a doua, dar Pogba e pachetul complet.
Suntem o echipa ingusta, in sensul ca ne lipsesc cu desavarsire mijlocasi de banda autentici. Young si Valencia au jucat amadoi exceptional, acoperind fiecare intreaga lungime de teren ce le-a fost alocata, dar in repriza a doua, odata ce oboseala a inceput sa-si spuna cuvantul, ne-a venit tot mai greu sa miscam mingea in benzi, nici Rashford, nici Mkhitaryan, si cu atat mai putin Mata nefiind complet in elementul lor atunci cand trebuie sa joace de-a lungul tusei. Deocamdata atacul frontal pare sa functioneze, dar echipelor de uzura, gen Stoke, le vine mult mai natural sa opreasca o ofensiva care nu foloseste toata latimea terenului, si e bine sa avem optiuni. Sper ca urmatoarele intariri, fie prin transferuri fie prin promovari de la academie sa se ocupe si de aspectul asta.
Tot in a doua repriza, chiar la inceput, Rooney a avut o noua ocazie de gol, chiar mai mare decat prima, in urma unei alunecari stangace a lui Bailly. Din fericire piciorul drept al lui De Gea s-a opus modificarii de tabela. Si, dupa inca vreo jumatate de ora de fotbal de uzura, cu ocazii de ambele parti, dar nici una notabila, o pasa excelenta a lui Lukaku si o finalizare eleganta marca Mkhitaryan, United a reusit in sfarsit sa inchida meciul.
Cu 2-0 si mai putin de 10 minute din timpul regulamentar, soarta celor 3 puncte era deja decisa, ramanea doar problema celor 4 goluri cu care sa-i prindem pe City. Dupa ce Rashford a avut un penalty refuzat iar Mata a lovit bara din lovitura libera, Lingard a reusit sa trimita o centrare spre care Lukaku s-a indreptat ca o locomotiva de mare viteza, fara sansa pentru vreunul din fundasii caramelelor sau pentru nefericitul Pickford. 3-0 si 3 minute de prelungire, un gol necesar pentru a egala golaverajul lui City. Si golul a venit de la Tony Martial, la mai putin de 2 minute dupa ce a intrat in teren. Actiune individuala care a innodat picioarele a doi fundasi si pe care Schneiderlin n-a reusit s-o opreasca decat cu mana. Penalty pe care tot Martial l-a executat, cu stil dar fara mila, al saselea din sase pentru el in Premier League.
Rezultat nedrept pentru baietii lui Koeman, si vor urma discutii aprinse in birourile de pe Goodison Park dupa ce caramelele au inscris doar doua goluri in 5 etape de Premier League, si nici unul in ultimele 4 meciuri, in care au incasat 12. Dar rezultat excelent pentru noi, si o lovitura de moral fara indoiala resimtita pe Etihad. Impartim pentru cel putin o saptamana primul loc cu consatenii, ceea ce va face etapa viitoare forte interesanta, ambele echipe jucand la aceeasi ora. Diavolii se deplaseaza pe coasta de sud pentru un meci impotriva lui Southampton, relativ usor pe hartie. City au insa o misiune si mai usoara, primind acasa pe Crystal Palace, singura echipa care n-are inca nici un punct in acest sezon de Premier League.
Pana atunci insa, miercuri seara vom juca cu Burton Albion in Carabao Cup, meci in care vom vedea probabil cateva fete noi si experimente marca Mourinho. Ca de fiecare data, diavolii din Bucuresti sunt asteptati in Infusion pentru a ne bucura impreuna!
Manchester City – Manchester United 0-0, Premier League etapa 33, 27 aprilie 2017, Etihad Stadium, Manchester
Manchester United rateaza sansa de a intra in top 4, dar mentine recordul de invincibilitate dupa un meci dominat de gazde, dar desfasurat conform planului tactic al lui Mourinho.
A fost, din cate imi amintesc, cel mai dureros meci de privit al lui United din sezonul asta pentru ca, spre deosebire de alte remize nule frustrante (Burnley, Hull, West Brom), nu ne-am uitat aseara la o serie lunga de ocazii si ratari ale noastre, ci am vazut meciul din jumatatea cealalta: City a fost echipa care a avut posesia si a atacat aproape tot meciul, pe cand United si-a propus doar sa absoarba presiunea. De pe margine, prefer fara indoiala prima varianta: atunci cand echipa ta ataca incontinuu stiind ca e doar o chestiune de timp pana la gol; frustrarea intervine doar la final. Cand iti propui sa inchizi meciul insa, ne uitam la 90 de minute de constructie a adversarului cu frica ca un gol poate veni in oricare dintre ele.
Tactic insa, sunt tentat sa spun ca meciul de aseara e o victorie a lui Mourinho. In ciuda controlului mingii si a dominatiei teritoriale, ocaziile lui City au fost totusi putine, si probabil nu la fel de periculoase ca ocaziile lui Rashford, Herrera si Mkhitaryan din prima repriza. Guardiola a inceput meciul cu frica, in ciuda atitutdinii pozitive a echipei lui, iar la final ambii manageri au rasuflat usurati, multumiti cu punctul din oficiu. City isi pastreaza pozitia a patra cu potentialul de a urca pe 3 duminica, in timp ce United poate termina pe 4 daca va castiga toate cele 5 meciuri ramase. Complicat, pentru ca doua dintre ele sunt Arsenal si Spurs, iar programul infernal din aprilie va continua si in mai, cand vom avea 6 sau 7 meciuri (in functie de calificarea in finala Europa League) in primele 3 saptamani, in timp ce lista de indisponibili e in continua crestere.
E un meci sarac cel in care cel mai important eveniment e un cartonas rosu, dar cam asa au stat lucrurile aseara. In ciuda atacului continuu al lui City si a contra-atacurilor sporadice la inceput, si rarite inca si mai tare in repriza a doua, meciul era unul echilibrat pana la eliminarea lui Fellaini. Eliminare usoara in opinia mea: belgianul a primit pe buna dreptate primul cartonas galben al meciului cu doua minute inainte pentru o altercatie cu Aguero, si pe al doilea pentru o noua altercatie, de data asta fara minge. Pentru cine vede o lovitura, as zice ca e vorba doar de contact intre Fellaini si Aguero, dar argentinianul imi intareste convingerea ca in tarile de limba spaniola actoria se preda cot la cot cu fotbalul. Partea pozitiva este ca Fellaini si-a asigurat cu asta locul de titular in finala Europa League, presupunand ca United va ajunge acolo, evident.
Si nu prea sunt motive sa presupunem ca n-o va face. In ciuda unui program infernal, culminand cu cele 9 meciuri de luna asta, United e in continuare neinvinsa din 26 ianuarie, in meciul fara miza contra lui Hull din semifinala League Cup. Asadar misiunea e relativ simpla: macar un gol in cele doua meciuri cu Celta. Preferabil in deplasare.
Imediat dupa eliminarea lui Fellaini, Mourinho a inchis meciul, introducand doi jucatori defensivi, Fosu Mensah si Young in locul lui Mkhitaryan si Rashford. Nimic subtil aici. Guardiola a incercat sa forteze atacul, dar nici macar Jesus n-a reusit sa invie sperantele cetatenilor la 3 puncte din meciul asta (nici Gabriel Jesus, care a marcat din offside, nici Jesus Navas, despre care am stiut ca joaca doar pentru ca l-am vazut intrand in locul lui Sane in minutul 80).
Un meci dulce-amar asadar, dintre cele care speram sa nu vedem prea multe in viitor, dar pana la urma un punct util, care pune un loc de Champions League in mainile noastre. Principala provocare a lui Mourinho e lista lunga de accidentati, pentru ca daca ne putem permite sa ne aparam 96 de minute ca sa plecam cu un punct de pe Etihad, cu totul altfel vor sta lucrurile duminica, cand pe Old Trafford vom primi o Swansea in mare nevoie de puncte si impotriva careia chiar va trebui sa inscriem.
