Chelsea – Manchester United 1-0: Fara trofeu

Chelsea – Manchester United 1-0 (Hazard pen. ’21), Finala FA Cup 2018, 19 mai, Wembley, Londra

Chelsea: Courtois – Azpilicueta, Cahill, Ruediger – Moses, Fabregas, Kante, Bakayoko, Alonso – Hazard (Willian ’90) – Giroud (Morata ’89)

Manchester United: De Gea – Valencia, Smalling, Jones (Mata ’87), Young – Matic, Herrera, Pogba – Lingard (Martial ’73), Rashford (Lukaku ’73), Sanchez

Finala FA Cup, meciul de care ambele echipe se agatau ca sa-si salveze sezonul, s-a decis in favoarea lui Chelsea oferind albastrilor un premiu de consolare pentru necalificarea in Champions League, in timp ce pentru diavolii rosii nu ramane decat sa se uite spre sezonul viitor.

Mourinho a spus inainte de meci ca sezonul lui United nu trebuie judecat dupa meciul asta, si e in mare masura adevarat, dar chiar si dincolo de faptul ca am ratat ultima sansa la un trofeu, finala FA Cup e meciul cu care ramanem, ultimul din sezon si foarte greu de uitat cel putin pana incepe Mondialul.

Am spus ca meciul ‘s-a decis’, si intr-adevar, a parut mai degraba o decizie venita de undeva din afara terenului, pentru ca ambele echipe au aratat un joc mizerabil si cu totul nedemn de o finala. Mai grav, niciuna dintre echipe n-a parut constienta de miza meciului. S-a jucat incet, chinuit, cu putine faze de poarta si cele mai multe discutii legate de deciziile arbitrului mai degraba decat de meci.

Cu abordarea asta, Mourinho ar fi fost criticat si la victorie. Daca United s-ar fi agatat de un 1-0 obtinut din penalty si ar fi stat sa absoarba presiune o ora de joc, faptul ca am castigat un trofeu nici macar n-ar fi contat. Pentru ca atitudinile fata de antrenori sunt dictate de perceptii, iar Mourinho o sa fie acuzat de ‘autobaza’, ‘prea defensiv’ sau ‘fotbal negativ’ indiferent ca joaca 4-3-3, la fel cum van Gaal era ‘prea rigid’ sau Moyes ‘capabilm sa maximizeze resursele pe care le are la dispozitie’. Probabil ca lui Jose nu-i pasa prea tare de perceptii, pentru ca daca i-ar fi pasat ar fi trimis echipa in teren cu o mentalitate ceva mai pozitiva. E posibil insa ca Jose sa fi mizat pe revenirea lui Lukaku si posibilitatea de a incepe cu el, ceea ce ar fi schimbat probabil datele meciului.

Fara Lukaku insa, linia de 3 atacanti a fost blocata relativ usor de o aparare in 5 a lui Chelsea, dublata de 3 mijlocasi eminamente defensivi in fata lor. Sanchez, care pare cel mai capabil sa faca patrunderi prin apararea adversa, nu e deloc integrat in echipa, asa ca multe mingi care ar trebui tintite pe el sunt aruncate mai degraba la intamplare (centrarea pe care Phil Jones a trimis-o pe langa, de exemplu), iar dintre mingile pe care le primeste foarte multe sunt irosite pentru ca nu gaseste coechipieri.

Planul lui Conte a fost, se pare ‘degajari pe Hazard si Giroud’ si a functionat, pentru ca belgianul a avut nevoie de doar 2 pase lungi ca sa frunctifice una. Penaltyul a fost corect acordat, fara indoiala Phil Jones l-a blocat neregulamentar pe Hazard, dar la fel de corect e decizia de a nu-i acorda lui Jones cartonas rosu: fundasul nostru n-a lovit si n-a cautat sa-l doboare pe Hazard, daca belgianul ar fi fost ceva mai lent e foarte probabil ca JOnes sa-l fi ajuns si sa-l poata opri regulamentar.

Nu mi-a fost foarte clar de ce golul lui Sanchez a fost anulat, si dupa mine ala a fost momentul cheie al meciului. Joc periculos la Pogba e foarte vag, Ruediger n-a fost pus in pericol iminent, si nici vorba de offside la Sanchez. Dar jucatorii nostri au trecut asa de usor peste faza incat tind sa cred ca imi scapa ceva.

Cealalta decizie contencioasa a fost presupusul hent in careu al lui Ashley Young. Personal, acolo tind sa cred ca exista potential de penalty, dar e drept ca mingea a fost trimisa de foarte aproape si ca Young n-ar fi avut timp sa-si fereasca mana.

Intreaga repriza a doua a apartinut lui United, mai ales dupa intrarea lui Lukaku cand echipa a capatat imediat o alta forma si patrunderile spre poarta au devenit dintr-o data mai usoare, dar asta nu ne ajuta prea mult in conditiile in care Chelsea au supraaglomerat careul, iar United n-a aratat pe finalul meciului determinarea care ne-a facut sa revenim in meciurile cu City sau Crystal Palace.

Terminam asadar sezonul fara trofeu pentru a treia oara in ultimii cinci ani, dar progresul echipei e evident. Mai e nevoie doar de 2-3 piese sa faca clic in angrenajul lui Mourinho, si atunci ne vom bate cu adevarat la titlu. Fie ca vom reusi sa gasim un sistem in care Pogba si Sanchez sa fie pusi in valoare la maxim, fie ca vom gasi o metoda prin care sa nu mai fim complet dependenti de un atacant puternic pentru goluri, fie ca va trebui sa facem ceva infuzie de sange nou dupa Mondial, parerea mea e ca nu suntem departe de a avea o echipa asa cum vrem s-o vedem. Dar drumul spre mai bine trece prin mai rau, asa ca pentru vara asta nu ne raman alte optiuni decat sa ne lingem ranile si sa ne bucuram de Mondial.

GGMU!

Dacă ești fan Manchester United, alătură-te comunității Romanian Red Devils. Ne găsești pe pagina de Facebook, pe Twitter sau cu un mesaj prin formularul de contact.