Caietul cu tăieturi din ziar

Tata a fost sportiv la lupte greco romane. Nu știu cât de bun a fost. Poate să spună el căci eu nu l-am văzut niciodată performând. NICIODATĂ! I-am văzut caietele în care a lipit pagini din ziare. Mi s-au părut foarte interesante, căci mereu mi-a plăcut să citesc ca și copil.

Tata a câștigat titlul național 6 ani la rând, între 1966 și 1971 și a participat la campionate europene pentru Norvegia. Când am crescut eu să fiu destul de mare să îmi amintesc lucruri, cariera sa era deja terminată. Locuiam într-un oraș mic, Kristiansund și toți știau cât de bun a fost tata. În afară de mine, căci eu nu l-am văzut performând niciodată.

Cu toate astea, el a fost inspirația mea, idolul meu. Îmi plăcea să-i ascult poveștile despre cum se antrena și cum se ferea de accidentări. A fost un sportiv talentat, dar a ajuns la acel nivel datorită mentalităii sale. Asta am luat și eu de la el încă de mic copil.

Fiul meu Noah s-a născut în 2000 și a fost pe Old Trafford încă de când era mic, vă dați seama. Mereu l-am luat la paradele de după câștigarea titlului. Dar…

Dar era prea mic să-și mai aducă aminte tatăl jucând fotbal și marcând goluri pentru Manchester United. Iar în 2003 m-am accidentat la genunchi. Am jucat în semifinala de FA Cup împotriva lui Arsenal și apoi în finală, contra lui Millwall. Dar știam că nu e bine și că am nevoie de operație.

Am stat aproape 2 ani pe tușă, am făcut operație și m-am antrenat din greu ca să revin pe teren și să joc în fața fiului meu, ca să-și amintească cum l-a văzut pe tatăl său jucând. Asta a fost inspirația mea pe toată durata refacerii.

Sir Alex Ferguson s-a purtat extraordinar cu mine, soția mea a fost senzațională și ea și m-a susținut.

Am revenit pe teren în 2005, într-un meci cu Blackburn, dar eram departe de nivelul la care doream să fiu. Astfel m-am antrenat și am jucat pentru echipa U23 până la finalul sezonului, pentru a fi în formă maximă pentru startul noii campanii.

1 octombrie 2006 e ziua cea magică. O să-mi amintesc mereu această zi și sper că și fiul meu și-o va aminti.

Chiar înainte de pauză, Ronaldo trage fulgerător de pe partea stângă, mingea lovește bara și vine la mine. Eu dau gol. În partea a doua, Nemanja Vidic trage la poartă, mingea se lovește de apărătoarea mea și intră în plasă. Am fost creditat cu ambele goluri.

Meciu s-a terminat 2-0 și în drum spre vestiare am ridicat privirea către ”Family Stand” (N.R. o zonă din tribună pe Old Trafford în care stau suporterii care vin la meci cu copii). L-am văzut pe Noah acolo. Se uitat direct la mine și stângea din pumni. A fost momentul în care m-am simțit cel mai mândru, în toată cariera mea.

Am câștigat Premier League, Liga Campionilor și atâtea trofee, dar acela a fost cu siguranță momentul în care m-am simțit cel mai mândru.

Fiica mea Karna și celălalt fiu, Elijah, s-au născut mai târziu și exact ca mine, n-au apucat să-l vadă pe tatăl său jucând. Dar spre deosebire de mine, ei îl vor avea pe Noah să le povestească. Nu e nevoie de un caiet cu tăieturi din ziar.

• Material preluat de pe manutd.com.

Ole is at the wheel. GGMU!!!

Dacă ești fan Manchester United, alătură-te comunității Romanian Red Devils. Ne găsești pe pagina de Facebook, pe Twitter, Instagram sau cu un mesaj prin formularul de contact