Browsing Articles Written by

leo

Europa League

Formalități: un meci usor pentru cel mai greu trofeu

May 25, 2017 • By

Ajax Amsterdam – Manchester United 0-2 (Pogba ’18, Mkhitaryan ’48), Europa League Final, 24 Mai 2017, Friends Arena, Stockholm

Viva John Terry

John Terry se indreapta spre balon. Nu e in regula, ma gandesc. Ceva o sa se intample, noi o sa castigam finala. A fost un sezon mult prea bun ca sa nu se termine asa, si doar o data se implinesc 50 de ani de la dezastrul de la Munchen. Ah, Ronaldo! Dar poti sa-l acuzi? 42 de goluri sezonul asta, inclusiv asta care ne-a dat avantajul in finala. Oricine poate sa rateze un penalty. Numai ca Chelsea acum s-au trezit sa nu rateze deloc… Terry fata in fata cu van der Sar… La dracu’, poarta aia arata tare lata. Nu, n-are cum, trebuie sa rateze, stai linistit. Stai linistit. Acum suteaza. Ah, fenta, van der Sar, fii atent! Nuuu, s-a dus dupa fenta, a gresit partea. Terry suteaza…

Daaaa! Stiam eu! Pentru cine se mai indoieste de fortele divine, iata doavada! Piciorul stang i-a fugit complet fara motiv, o fractiune de secunda inainte de sut. Mingea a sarit aiurea, bara si apoi a zburat spre coltul terenului. Destinul s-a implinit, am castigat Liga Campionilor, iar imprejurul zambetului seniorial al lui Sir Bobby Charlton se vad si niste siluete de tineri prin ploaia deasa din Moscova. Duncan, Eddie, Tommy, fiti mandri!READ MORE


Premier League

Somnifer: Southampton – Manchester United 0-0

May 18, 2017 • By

Southampton – Manchester United 0-0, Premier League etapa 37, 17 mai 2017, St Mary’s Stadium, Southampton

Sergio Romero

                            David who?

Al doilea din cele 3 antrenamente cu public pe care United trebuie sa le joace deghizate in ultimele 3 etape din campionat s-a desfasurat aseara in Southampton. Am incercat din rasputeri sa raman interesat de meci, si parea ca, o data cu penaltyul pe care Gabbiadini l-a ratat in minutul 6, e posibil ca meciul chiar sa fie animat. N-a fost cazul, si am impresia ca si daca italianul n-ar fi ratat nu s-ar fi schimbat mare lucru, nici in meci, nici in clasament.

Eric Bailly a oprit cu mana o minge inalta pe care a incercat s-o preia pe piept, iar Mike Dean s-a grabit sa fluiere penalty chiar daca ivorianul era clar in afara careului. Executia lui Gabbiadini a fost lipsita de orice fel de convingere, dar parada lui Romero e binevenita, pentru ca ii va da incredere pentru finala Europa League, in care e probabil ca argentinianul ii va lua locul lui De Gea. Nu-mi place sa speculez despre transferuri si cu siguranta nu aici e locul pentru asta, dar am spus inca de anul trecut ca o eventuala plecare a lui De Gea nu ma ingrijoreaza in nici un fel, Romero fiind un portar foarte bun.READ MORE


Europa League

Finala europeana

May 12, 2017 • By

Manchester United – Celta Vigo 1-1 (Fellaini ’17 – Roncaglia ’85), Europa League Semi-final, 11 mai 2017, Old Trafford, Manchester

Fellaini

Golul care ne-a asigurat calificarea

Legea olteneasca spune ca daca un lucru e simplu, ca sa-l intelegi trebuie sa-l complici putin, si conform principiului astuia, baietii lui Mourinho par sa se fi nascut cu totii ceva mai la est, pe malurile Jiului. Totul mergea bine, calm si relaxat, pana in ultimele 5 minute, cand o greseala de marcaj le-a permis spaniolilor sa egaleze, punandu-i in pozitia in care inca un gol le-ar fi asigurat calificarea in finala. Intre noi fie vorba, n-au aratat nicicum capabili sa inscrie acel al doilea gol, dar ca niste gazde primitoare ne-am tot chinuit sa le facem cadouri peste cadouri pana in ultima secunda, cand mingea s-a lovit de Guidetti in careul nostru. Atacantul suedez o sa traiasca toata viata cu impresia ca a ratat milimetric sansa sa-i elimine pe Manchester United, dar felul in care a preluat mingea, faptul ca i-a sarit direct in mana si o reluare a fazei in slow-motion arata ca omul habar n-avea unde e poarta. Dar i-a pus in pericol pe fanii United cu inima ceva mai slaba. Colac peste pupaza, Bailly a luat un cartonas rosu absolut degeaba, asigurandu-ne astfel ca o sa avem emotii in aparare pe toata durata finalei, iar in altercatia stupida de dupa gol Valencia ar fi fost si el pasibil de o eliminare.

Golul lui Fellaini din minutul 17 ne-a linistit si ne-a facut sa privim restul meciului ceva mai relaxati, dar de fapt n-a schimbat mare lucru pentru spanioli. Doua goluri sa se califice, asta au stiut si inainte si dupa golul lui Fellaini, dar n-au fost in stare sa-l marcheze pe primul decat dupa 85 de minute. Si chiar si atunci, numai pentru ca ai nostri erau deja cu mintea la ziua libera de maine si la finala din Stockholm. Desi n-a spus nimic dupa meci, cred ca Mourinho e frustrat de incapacitatea echipei de a inchide meciuri cu 2-3 goluri si sunt convins ca lucreaza la asta. Cat despre faptul ca Ajax, cu care ne vom intalni in finala peste doua saptamani, a terminat deja campionatul, nu prea e o scuza in conditiile in care, desi mai avem 3 meciuri de jucat, si noi l-am cam terminat. Nu putem cobori mai jos de locul 6, iar la un finish in top 4 am renuntat deja, asa ca impotriva lui Spurs, Southampton si Palace putem juca cu echipa Under-23.

S-a mai intamplat ceva notabil in afara de goluri? Mda, dar nu prea mult. Herrera a pus mingea in plasa pentru a doua oara spre finalul meciului, dar doar dupa ce Pogba a faultat in careu. Ocazii au fost de ambele parti, dar au fost exceptia mai degraba decat regula, si nici una dintre echipe nu a avut perioade de dominare clara in care sa atace poarta adversa in valuri. Rashford a alergat mult, dar a ratat doua mingi cu care ar fi trebuit, poate, sa se descurce mai bine. Celta a avut majoritatea posesiei, dar nu prea a stiut ce sa faca cu ea. Imi place sa cred ca Mourinho a jucat mai degraba la conservarea energiei decat pentru victorie la scor, si sper ca in finala cu Ajax sa vedem alta fata a echipei.

Pogba a alergat mult si le-a dat multe batai de cap fundasilor Celtei, dar dincolo de artificii si spectaculozitate jocul lui are aceeasi lipsa de eficienta cu care ne-a obisnuit pe parcursul sezonului si care denota ca n-a atins inca maturitatea care se asteapta de la un jucator pe care s-au platit 90 de milioane de lire, Spre comparatie, Mkhitaryan n-a aparut la fel de mult in joc, dar a parut mult mai periculos si mai direct de fiecare data, in timp ce Carrick, de exemplu, in cele 15 minute pe care le-a petrecut pe teren, a fost aceeasi prezenta tacuta si extrem de eficienta cu care ne-a obisnuit de 12 ani.

Urmeaza, cum am spus, inca 3 meciuri in campionat, dar nici noi si nici adversarii nostri nu mai asteapta mare lucru de la ele. Poate cu exceptia lui Crystal Palace, care are nevoie de 2 puncte in 3 meciuri pentru a-si asigura supravietuirea. Toate gandurile se indreapta acum spre Stockholm, si spre tanara echipa a lui Ajax, si ma astept sa descopar in zilele urmatoare – prin presa si prin social media – o sumedenie de experti in fotbalul olandez care au fost foarte tacuti pana acum.

Pentru cei ca noi insa, pentru care fotbalul incepe in Newcastle si se termina in Dover, ce credeti? Avem vreun motiv de ingrijorare pentru finala, sau sa ne rezervam locuri pentru parada prezentarii trofeului?

 

United: Romero – Valencia, Bailly (eliminare ’88), Blind, Darmian – Fellaini, Herrera, Pogba – Lingard (Rooney ’86), Mkhitaryan (Carrick ’77), Rashford (Smalling ’89)

Celta Vigo: Alvarez – Johny, Roncaglia (eliminare ’88), Cabral, Mallo – Hernandez, Radoja (Bongonda ’68), Wass (Jozabed ’46) – Sisto (Beauvue ’80), Guidetti, Aspas

Arbitru: Ovidiu Hategan

Surse foto: Geo.tv, UEFA.com


Europa League

Avancronica Manchester United – Celta Vigo: Ochii pe trofeu

May 11, 2017 • By
Rashford

Golul lui Rashford din tur care ne da prima sansa

Infrangerea cu 2-0 impotriva lui Arsenal ar fi trebuit sa fie mult mai incomfortabila decat s-a resimtit in randurile suporterilor. Cu sperantele la top 4 in clasament complet abandonate, Mourinho a indicat clar directia in care clubul va trebui sa mearga pentru a termina sezonul cu bine: Europa League sau nimic. Fara a fi prea incantati cu o capitulare inainte de final in Premier League, e probabil ca majoritatea fanilor vor declara sezonul asta un succes daca United va castiga in Stockholm pe 24 mai. Pana acolo insa, diseara trebuie indeplinita formalitatea de a elimina din competitie Celta Vigo. Formalitate? Ei bine, nu chiar. United a castigat in deplasare cu 1-0, iar golul lui Rashford din Vigo ii face pe ai nostri favoriti clari. Dar pe teren lucrurile stau cu totul altfel. Aflati in campionat pe un loc 12 care nici nu promite, nici nu ameninta cu nimic, spaniolii vor fi cu siguranta animati de perspectiva unei finale europene. Si chiar daca atitudinea presei si a  suporterilor inainte de meci pare una de capitulare, jucatorii stiu ca misiunea lor este sa inscrie un gol in 90 de minute fara sa primeasca vreunul. Iar misiunea lui Mourinho va fi sa impiedice asta.

Dupa un program infernal in aprilie care promitea sa continue in aceeasi masura in mai, United pare acum o echipa mai proaspata decat cu o luna in urma, in timp ce meciurile ramase in campionat (Tottenham, Southampton, Crystal Palace) au devenit in buna masura irelevante. Jucatorii incep sa revina, Smalling si Jones putand acoperi apararea, in timp ce atacul beneficiaza de refacerea lui Juan Mata, care a jucat 85 de minute impotriva lui Arsenal. Asadar, in ciuda unui adevarsar motivat ce va incerca cu siguranta sa faca meciul greu, as paria pe United sa joace in finala peste 2 saptamani.

Speram la un meci usor, fara emotii, fara cartonase si in special fara accidentari, dar esential e sa ajungem in finala, indiferent cum. Si cam aici suntem. Mult prea multe nu-s de spus despre meciul din aceasta seara. Siteul oficial al lui Celta titreaza un ‘Don’t Stop Believing’ (Nu incetati sa credeti) , dar cu jumatate de gura si nu dedica mai mult de un pasaj meciului.

Indiferent de oboseala sau indisponibilitati, jucatorii au o misiune simpla diseara: sa nu piarda. Mourinho are reputatia ca stie mai bine ca oricine sa parcheze autobuzul si sa inchida meciul. Vom vedea cat de adevarat e. Dar daca din intamplare vom castiga la o diferenta de 3 sau 4 goluri, o sa ne multumim si cu asta.

Sursa foto: Daily Express

Dacă sunteți fani Manchester United, alăturați-vă comunității Romanian Red Devils. Ne găsiți pe pagina de Facebook, pe Twitter sau cu un mesaj prin formularul de contact.


Premier League

No offence

April 28, 2017 • By

Manchester City – Manchester United 0-0, Premier League etapa 33, 27 aprilie 2017, Etihad Stadium, Manchester

Manchester United rateaza sansa de a intra in top 4, dar mentine recordul de invincibilitate dupa un meci dominat de gazde, dar desfasurat conform planului tactic al lui Mourinho.

A fost, din cate imi amintesc, cel mai dureros meci de privit al lui United din sezonul asta pentru ca, spre deosebire de alte remize nule frustrante (Burnley, Hull, West Brom), nu ne-am uitat aseara la o serie lunga de ocazii si ratari ale noastre, ci am vazut meciul din jumatatea cealalta: City a fost echipa care a avut posesia si a atacat aproape tot meciul, pe cand United si-a propus doar sa absoarba presiunea. De pe margine, prefer fara indoiala prima varianta: atunci cand echipa ta ataca incontinuu stiind ca e doar o chestiune de timp pana la gol; frustrarea intervine doar la final. Cand iti propui sa inchizi meciul insa, ne uitam la 90 de minute de constructie a adversarului cu frica ca un gol poate veni in oricare dintre ele.

Tactic insa, sunt tentat sa spun ca meciul de aseara e o victorie a lui Mourinho. In ciuda controlului mingii si a dominatiei teritoriale, ocaziile lui City au fost totusi putine, si probabil nu la fel de periculoase ca ocaziile lui Rashford, Herrera si Mkhitaryan din prima repriza. Guardiola a inceput meciul cu frica, in ciuda atitutdinii pozitive a echipei lui, iar la final ambii manageri au rasuflat usurati, multumiti cu punctul din oficiu. City isi pastreaza pozitia a patra cu potentialul de a urca pe 3 duminica, in timp ce United poate termina pe 4 daca va castiga toate cele 5 meciuri ramase. Complicat, pentru ca doua dintre ele sunt Arsenal si Spurs, iar programul infernal din aprilie va continua si in mai, cand vom avea 6 sau 7 meciuri (in functie de calificarea in finala Europa League) in primele 3 saptamani, in timp ce lista de indisponibili e in continua crestere.

E un meci sarac cel in care cel mai important eveniment e un cartonas rosu, dar cam asa au stat lucrurile aseara. In ciuda atacului continuu al lui City si a contra-atacurilor sporadice la inceput, si rarite inca si mai tare in repriza a doua, meciul era unul echilibrat pana la eliminarea lui Fellaini. Eliminare usoara in opinia mea: belgianul a primit pe buna dreptate primul cartonas galben al meciului cu doua minute inainte pentru o altercatie cu Aguero, si pe al doilea pentru o noua altercatie, de data asta fara minge. Pentru cine vede o lovitura, as zice ca e vorba doar de contact intre Fellaini si Aguero, dar argentinianul imi intareste convingerea ca in tarile de limba spaniola actoria se preda cot la cot cu fotbalul. Partea pozitiva este ca Fellaini si-a asigurat cu asta locul de titular in finala Europa League, presupunand ca United va ajunge acolo, evident.

Si nu prea sunt motive sa presupunem ca n-o va face. In ciuda unui program infernal, culminand cu cele 9 meciuri de luna asta, United e in continuare neinvinsa din 26 ianuarie, in meciul fara miza contra lui Hull din semifinala League Cup. Asadar misiunea e relativ simpla: macar un gol in cele doua meciuri cu Celta. Preferabil in deplasare.

Imediat dupa eliminarea lui Fellaini, Mourinho a inchis meciul, introducand doi jucatori defensivi, Fosu Mensah si Young in locul lui Mkhitaryan si Rashford. Nimic subtil aici. Guardiola a incercat sa forteze atacul, dar nici macar Jesus n-a reusit sa invie sperantele cetatenilor la 3 puncte din meciul asta (nici Gabriel Jesus, care a marcat din offside, nici Jesus Navas, despre care am stiut ca joaca doar pentru ca l-am vazut intrand in locul lui Sane in minutul 80).

Un meci dulce-amar asadar, dintre cele care speram sa nu vedem prea multe in viitor, dar pana la urma un punct util, care pune un loc de Champions League in mainile noastre. Principala provocare a lui Mourinho e lista lunga de accidentati, pentru ca daca ne putem permite sa ne aparam 96 de minute ca sa plecam cu un punct de pe Etihad, cu totul altfel vor sta lucrurile duminica, cand pe Old Trafford vom primi o Swansea in mare nevoie de puncte si impotriva careia chiar va trebui sa inscriem.

United: De Gea, Valencia, Bailly, Blind, Darmian, Carrick, Herrera, Fellaini, Rashford (Young ’90+3), Mkhitaryan (Fosu Mensah ’86), Martial (Lingard ’80)

City: Bravo (Caballero ’79), Zabaleta, Kompany, Otamendi, Kolarov, Yaya Toure, Fernandinho, Sterling (Gabriel Jesus ’86), De Bruyne, Sane (Jesus Navas ’80), Aguero

Arbitru: Martin Atkinson

Sursa foto: Sky Sports

Dacă sunteți fani Manchester United, alăturați-vă comunității Romanian Red Devils. Ne găsiți pe pagina de Facebook, pe Twitter sau cu un mesaj prin formularul de contact.


Premier League

Beware of Turf Moor

April 22, 2017 • By
Ugo Ehiogu

Ugo Ehiogu

Inainte de a vorbi despre meciul de maine, as vrea sa aducem un mic tribut lui Ugo Ehiogu, fostul fotbalist al lui Aston Villa si Middlesbrough, care a decedat ieri dimineata dupa un atac cardiac in timp ce conducea antrenamentul echipei U-23 a lui Tottenham la baza lor din Enfield. Ehiogu a fost capitanul lui Middlesbrough impotriva Stelei la Bucuresti in 2006, in semifinala Europa League. Moartea lui a survenit pe fondul unei predispozitii care afecteaza o parte din atletii de performanta si de care au fost afectati si altii, printre care Fabrice Muamba sau Catalin Haldan. Tragicul accident al lui Ehiogu e o aducere aminte ca dincolo de salariile astronomice si in ciuda accesului instant la cele mai moderne tehnologii medicale, corpurile acestor atleti sunt fortate pana foarte aproape de limita.

Intreg fotbalul englezesc va aduce etapa asta omagii fostului fundas.

Trecand acum la accidentatii nostri, am vazut ca Rojo si Ibrahimovic au cazut victime programului infernal din acest aprilie dupa returul cu Anderlecht. Desi presa si o parte a fanilor s-au grabit sa cante prohoduri celor doi, clubul a fost rezervat in a da o comunicare oficiala in legatura cu situatia fotbalistilor, dar este cert ca nici unul dintre ei nu va juca maine pe Turf Moor.

Ceea ce creaza probleme in centrul defensivei, acolo unde Eric Bailly, care a jucat deja 6 meciuri luna asta, e singurul fundas central valid. Langa el vom vedea probabil o improvizatie – Blind e principalul candidat, dar Carrick sau Valencia au jucat si ei in pozitia asta cand a fost nevoie. Mourinho a spus ca e posibil sa-l convoace pe capitanul echipei U-23, Axel Tuanzebe si desi personal as vrea sa-l vad pe teren maine, e putin probabil ca juniorul sa fie in formula de start.

In atac, in ciuda accidentarii lui Ibrahimovic, Mourinho are optiuni, si e posibil sa vedem un cuplu de atac cu Rooney sustinandu-l pe Rashford. Cat despre rotativa mijlocasilor – asta depinde probabil de cat de odihniti sunt jucatorii disponibili si e o decizie care probabil inca nu a fost facuta.

De partea cealalta, Burnley si-au atins deja recordul de puncte acumulate intr-un sezon de Premier League si sunt la 8 puncte deasupra liniei sub care scrie ‘Championship’, dar jucatorii lui Sean Dyche ar mai avea nevoie de aproximativ 5 puncte din tot atatea meciuri pentru a-si asigura supravietuirea. Speram sa si le asigure incepand de saptamana viitoare.

Pe hartie, meciul arata a 3 puncte usoare pentru United, dar stim cu totii ca in realitate nu exista asa ceva. Pe Turf Moor se castiga greu si United n-a reusit s-o faca in cele doua vizite anterioare, asa ca principala provocare pentru diavoli e sa inscrie. Poate fi o ocazie pentru Rashford sa demonstreze ca e capabil sa suplineasca lipsa lui Ibrahimovic si sa fie principala optiune de atac a lui Mourinho atata vreme cat suedezul va fi indisponibil. Impotriva lui vor sta doi fosti membri ai academiei lui United, portarul Tom Heaton – unul din cei mai apreciati portari englezi ai momentului, si fundasul Michael Keane, despre care se zvoneste ca ar putea face o intoarcere la nava mama din vara. Cu siguranta ne-ar fi fost util pentru meciul de maine.

In clasament, e o ocazie pentru United sa se apropie la un punct de locul 4 si sa micsoreze distanta fata de toate echipele de deasupra in conditiile in care toate echipele din top… erm… pe ce loc mai e Arsenal? – in conditiile in care 3 dintre primele 4 echipe sunt astazi implicate in semifinalele FA Cup.

Evit in general sa fac pronosticuri, mai ales cand e vorba de United, dar mizez pe o victorie la limita a diavolilor. 1-0 sau 2-1. Sper ca vom reusi sa desfacem apararea gazdelor dupa un 0-0 extrem de frustrant pe Old Trafford in meciul tur.

Voi ce credeti? Care va fi scorul maine?

Meciul incepe duminica, 23 aprilie, de la 16.15 ora Romaniei si va fi in direct pe DolceSport 3.

Surse foto: BBC, Manchester Evening News

Dacă sunteți fani Manchester United, alăturați-vă comunității Romanian Red Devils. Ne găsiți pe pagina de Facebook, pe Twitter sau cu un mesaj prin formularul de contact.


Europa League

Notre respect Anderlecht

April 21, 2017 • By

Manchester United – Anderlecht Bruxelles 2-1 (AET; aggregate 3-2) (Mkhitaryan ’11, Rashford ‘107 – Hanni ’32), Europa League QF 2nd leg, 20 aprilie 2017, Old Trafford, Manchester

Marcus Rashford - omul meciului

         Marcus Rashford – omul meciului

Pentru ca n-am vazut meciul din tur, mi-a scapat un detaliu foarte important al acestei duble manse: Anderlecht e o echipa foarte buna. In ciuda faptului ca au doi romani in lot, dintre care unul titular, si ca amandoi au terminat meciul pe teren, Anderlecht a prezentat o opozitie serioasa in drumul diavolilor spre trofeul Europa League. Sigur, pana la urma diferenta de clasa a prevalat si belgienii nu-si pot permite sa plateasca 90 de milioane de euro pentru un jucator, dar cel mai important lucru este ca au inceput meciul cu o abordare pozitiva, pregatiti sa absoarba presiune dar si sa contra-atace sau sa construiasca atunci cand li s-a permis.

Desi a inceput cu avantajul golului in deplasare, Mourinho a trimis in teren o formula foarte ofensiva, un soi de 4-2-4 reminiscent de epoci mai romantice ale fotbalului, desi se va spune ca de fapt a fost un 4-2-3-1, Carrick si Pogba mijlocasi centrali, Mkhitaryan in spatele lui Ibrahimovic, la creatie, iar Rashford si Lingard desemnati sa acopere flancurile. E o formula care functioneaza impotriva unui adversar inferior fizic, si s-a vazut ca United a dominat posesia si a avut mai multe suturi pe poarta, dar impotriva echipelor din jumatatea de sus a clasamentului Premier League o astfel de dispunere ar pune o presiune prea mare pe cei doi fundasi laterali, Valencia si Shaw, obligati sa-si acopere fiecare intreaga banda pentru a da libertate celor doi tineri atacanti englezi sa se infiltreze spre centru.

Nu a fost galopul de sanatate la care ne asteptam cu toti, United a trebuit sa-si castige locul in semifinale si a fost nevoie de cele doua reprize de prelungiri pentru a inscrie golul victoriei. Prima repriza a fost un soi de rezumat al meciului tur, Mkhitaryan a inscris repede si in ciuda fondului de dominare a gazdelor belgienii au reusit sa egaleze, astfel ca la pauza Anderlecht au reusit sa anuleze rezultatul din tur, ceea ce insemna ca misiunea noastra s-a ingreunat putin, orice gol al oaspetilor punand calificarea la doua goluri distanta. United a inceput optimist, plusul de moral dat de victoria cu Chelsea fiind evident. Cineva l-a scapat din ochi pe armeanul nostru de la mijloc dupa 10 minute de joc, iar fostul jucator al Borussiei nu s-a gandit de doua ori inainte sa suteze pentru al 10-lea gol al sezonului. Ruben, portarul lui Anderlecht, a avut o prestatie de exceptie si a anihilat cateva ocazii bune, iar dupa golul egalizator, imaginile de cosmar ale lungului sir de egaluri din urma cu cateva luni au parut sa-si faca o noua aparitie.

Rojo s-a accidentat dupa 20 de minute de joc, o accidentare survenita probabil pe fond de oboseala, Iar Blind, care l-a inlocuit, a fost ca de obicei omul nepotrivit la locul nepotrivit la faza golului lui Hanni. Tot oboseala a fost probabil motivul pentru care Ibrahimovic a jucat doar un rol marginal in meciul acesta, suedezul fiind schimbat pentru reprizele de prelungire, si e posibil ca Mourinho sa-l odihneasca si in weekend impotriva lui Burnley. In apararea lui, trebuie spus ca Ibrahimovic, ca si Rashford si Pogba a trimis mingea in plasa, dar golurile au fost anulate pentru offside sau fault.

Rashford si Pogba s-au intrecut in ratari, mai ales spre finalul celor 90 de minute cand United a atacat incontinuu in timp ce Anderlecht spera probabil sa duca meciul la lovituri de departajare. Nu s-a intamplat insa pentru ca intr-un final, dupa mai bine de 100 de minute de joc, Rashford a reusit pana la urma sa intoarca doi fundasi belgieni si sa trimita mingea dincolo de Ruben, in plasa, cu un sut la firul ierbii.

Este, asadar calificare, iar United e neinvinsa in cele 6 meciuri jucate pana acum in aprilie. Urmeaza inca 3, Burnley si Swansea in duminici succesive, in timp ce joia viitoare va trebui sa mergem pe terenul vecinilor galagiosi pentru un meci de al carui rezultat depind in mare parte sperantele noastre pentru un loc 4 in Premier League.

Iar daca seara asta ne-a invatat ceva este ca, desi suntem in continuare favoriti la castigarea Europa League, trofeul nu e nicidecum garantat, si oricare dintre cele 3 echipe ramase in competitie (Lyon, Celta Vigo, Aiax) va spera ca poate sa faca o surpriza. Oboseala si accidentarile incep si ele sa aiba un rol important, in momentul de fata Bailly fiind singurul fundas central disponibil de exemplu, dar speram ca accidentarea lui Rojo nu e foarte grava si va putea reveni pe teren duminica, in timp ce in atac Rooney si Martial ar trebui sa fie capabili sa-l lase pe Ibrahimovic sa se odihneasca daca va avea nevoie.

Sunteti de acord ca intre noi si trofeul care ne duce in Champions League stau 3 meciuri grele, sau ar trebui sa defilam spre medalii? Reusim sa ramanem neinvinsi in aprilie chiar si dupa vizita pe Etihad? Ar trebui Mourinho sa prioritizeze vreuna din cele doua competitii in contextul in care lista cu jucatori indisponibili e in crestere?

 

United: Romero, Valencia, Bailly, Rojo (Blind 23’), Shaw, Carrick, Pogba, Mkhitaryan, Lingard (Fellaini 60’), Rashford, Ibrahimovic (Martial 90’).

Anderlecht: Ruben, Appiah, Mbodji, Spajic, Obradovic; Dendoncker, Tielemans, Hanni (Stanciu 63’), Acheampong, Teodorczyk (Kiese Thelin 79’), Chipciu (Bruno 63’)

Arbitru central: Alberto Undiano (Spania)

Sursa foto: Daily Mirror

 

Dacă sunteți fani Manchester United, alăturați-vă comunității Romanian Red Devils. Ne găsiți pe pagina de Facebook, pe Twitter sau cu un mesaj prin formularul de contact.


Premier League

Doua rosii

April 16, 2017 • By

Manchester United – Chelsea 2-0 (Rashford ‘7, Herrera ’49), Premier League etapa 33, 16 aprilie 2017, Old Trafford, Manchester

Diavolii invie sperantele la un loc patru anul acesta cu o victorie asupra liderului. Moses n-a reusit in nici un moment sa desfaca in doua marea de tricouri rosii, in timp ce hazardul a jucat un rol infim intr-un joc dominat de United cap-coada. Dupa suferintele din timpul saptamanii, cand Anderlecht a pus cruce sperantelor unei victorii in deplasare cu 5 minute inainte de final, duminca Pastelui a vazut un United schimbat la fata, care a profitat din plin de o echipa a lui Chelsea ce s-a prezentat pe Old Trafford precum mielul la taiere. Iar cu asta promit ca am incheiat seria de referinte biblice din aceasta cronica.

Nu stiu cum s-au simtit fanii lui Chelsea inainte de acest meci, dar cum echipa lui Conte a defilat in campionat in ultimele 5 luni, banuiesc ca erau indreptatiti sa se considere favoriti, mai ales ca forma lui United pe Old Trafford n-a fost dintre cele mai fericite sezonul asta. O raritate, dar spectatorii neutrii si-au dorit probabil o victorie a diavolilor pentru a tine sub control distanta intre Chelsea si Spurs si a dinamiza cursa pentru titlu. Personal, ca suporter United, am numarat orele pana la inceputul meciului cu speranta, dar fara prea multe asteptari, socotind mai degraba care sunt posibilitatile matematice de a prinde inca locul 4 fara a lua vreun punct de la Cheslea sau Manchester City.

Mourinho a spus ca a aliniat cea mai buna formula de joc, lucru curios daca il privim din perspectiva faptului ca a inceput fara Ibrahimovic si, pentru prima data in acest sezon, cu doua varfuri veritabile, Rashford si Lingard, ambii trimisi in fata unui mijloc relativ standard, cu Fellaini si Pogba in centru, in timp ce Young si Herrera ar fi trebuit sa asigure flancurile. Asta in teorie, pentru ca in realitate Herrera a avut misiunea sa traiasca cat mai mult posibil in tricoul lui Hazard, in timp ce Valencia a trebuit sa compenseze in banda dreapta.

Laurii vor merge bineinteles la jucatorii ofensivi, dar trebuie sa remarc ca – desi banda dreapta a atacului nostru a suferit astazi – Valencia si-a facut ca de obicei treaba cu brio. Asta in timp ce Bailly a facut si el un meci mare, mai ales in conditiile in care Rojo a avut si el misiunea de a-l marca pe Costa om la om. Si, cu toate ca nu vedem prea des in fotbalul modern marcaj om la om, mai ales la mijlocul terenului, ideea lui Mourinho a functionat. Atat Hazard cat si Costa au fost anonimi in joc, spaniolul reusind insa sa se faca remarcat, ca de obicei, prin momentele de actorie in momentele in care mingea a fost oprita. Mai mult, Herrera nu numai ca l-a scos complet din joc pe Hazard, dar a si reusit o performanta demna de omul meciului – recunoscuta ca atare – lansandu-l pe Rashford pentru primul gol si reusind, cu putin noroc, cel de-al doilea gol la scurt timp dupa pauza.

Jocul a inceput cu o dominare sterila a diavolilor, dar pasa lui Herrera si executia cu sange rece a lui Rashford din minutul 7 au schimbat complet dinamica meciului. Chelsea s-a vazut nevoita sa atace, dar totodata incapabila de a o face, principalele lor piese ofensive fiind prinse intr-un pressing extrem de agresiv din partea oamenilor lui Mourinho. Fellaini a dominat mijlocul terenului, reusind interceptie dupa interceptie, in timp ce albastrii au incheiat meciul fara nici un sut pe spatiul portii, lucru ce nu s-a mai intamplat de mai bine de un deceniu.

Hentul lui Herrera care n-a fost si aproape off-side-ul lui Rashford de la primul gol pot fi argumente cum ca oaspetii ar fi meritat mai mult, dar nici macar Conte n-a avut prea multe de spus despre asta in interviul de dupa meci. In plus, jucatorii lui n-au parut foarte capabili de a recupera handicapul primului gol in cele 83 de minute ramase.

Chiar daca nu a parut la momentul respectiv sa inchida meciul, al doilea gol – marcat de Herrera in minutul 49 – trebuie ca le-a inmuiat picioarele liderilor. Chelsea a parut incapabila sa dea o replica din teren, in timp ce Conte a parut sa nu dispuna de prea multe solutii nici pe banca de rezerve. Fabregas l-a inlocuit pe Moses la 5 minute dupa golul lui Herrera, desi nigerianul a facut tot ce-a putut. Fostul jucator al lui Arsenal a parut sa aduca un plus de viteza, dar s-a ratacit repede intr-un mijloc dominat autoritar de Fellaini si Pogba. Ceva mai eficienta a parut a fi introducerea lui Willian, care a intins putin banda dreapta a diavolilor, dar in punctul asta Mourinho si-a permis sa faca pasul in spate, scotand un varf (Lingard) pentru a aglomera si mai mult mijlocul terenului cu Carrick. Lingard a alergat mult, dar ca si Rashford sau Martial, trebuie sa isi imbunatateasca finalizarea. Dupa felul in care i-a chinuit pe fundasii lui Chelsea insa, exista promisiuni ca un cuplu de atac Lingard-Rashford ar putea functiona in viitor.

Ibrahimovic, odihnit pentru prima data in acest sezon, a jucat ultimele zece minute, doar pentru a fi lovit in orice parte a corpului era accesibila pentru adversari in cele cateva ocazii in care a atins mingea.

In concluzie, un meci aproape perfect pentru United, in care – lucru rar – pasele ghicite, deciziile la limita si devierile norocoase au functionat in favoarea noastra. Admirabila ambitia lui Mourinho care si-a exprimat regretul ca nu la fel au stat lucrurile in sfertul de finala din FA Cup pierdut in fata lui Chelsea. Cele 3 puncte vin foarte la indemana pentru a ramane aproape de City si Liverpool, dar si pentru a pastra distanta fata de Everton si Arsenal. Cu o victorie impotriva lui City la sfarsitul lui aprilie, top 4 devine aproape o realitate. Asta presupunand, bineinteles, ca nu mai scapam puncte in meciuri cu adversari precum Burnley sau Swansea.

Tineti minte vreun meci mai bun facut de United sezonul asta? Credeti ca functioneaza o formula cu doi atacanti si daca da, exista loc pentru Ibrahimovic intr-o asemenea formula?

Echipe de start:

Manchester United: De Gea – Darmian, Rojo, Bailly, Valencia – Young (Fosu Mensah ’90+3), Pogba, Fellaini, Herrera – Lingard (Carrick ’66), Rashford (Ibrahimovic ’83)

Chelsea: Begovic – Zouma (Loftus-Cheek ’83), David Luiz, Cahill, Moses (Fabregas ’54) – Kante, Matic (Willian ’66), Azpilicueta – Hazard, Pedro – Diego Costa

Arbitru: Robert Madley; spectatori: 75,272

Dacă sunteți fani Manchester United, alăturați-vă comunității Romanian Red Devils. Ne găsiți pe pagina de Facebook, pe Twitter sau cu un mesaj prin formularul de contact.


Comunitate

Primii între egaluri

April 5, 2017 • By

Manchester United – Everton 1-1 (Ibrahimovic pen ’90+4 – Jagielka ’22), Premier League etapa 31, 2017-04-04, Old Trafford, Manchester

In luna cu 9 meciuri, United reuseste sa inscrie un gol si sa obtina doua puncte din primele doua. Este evident, mult mai putin decat se asteapta de la United si mult mai putin decat am avea nevoie pentru a prinde din urma City, pe locul 4. Cu doua victorii impotriva lui West Brom si Everton am fi astazi la egalitate de puncte cu City, dar a devenit notorie sezonul asta capacitatea diavolilor de a pierde puncte in sincron cu rivalele de deasupra in clasament.

Avem cel mai mic numar de infrangeri din liga (3), la egalitate cu Tottenham (locul 2), dar cel mai mare numar de egaluri (12), unul mai mult decat Middlesbrough (locul 19). Adica nu prea pierdem meciuri, dar nici nu prea le castigam. O echipa care termina la egalitate toate meciurile din Premier League ar face 38 de puncte, adica ar fi in cursa pentru retrogradare, pe cand o echipa care castiga jumatate si pierde jumatate ar termina sezonul cu 57 de puncte si s-ar uita mai degraba spre Europa decat spre Championship. Puteti sa le spuneti asta fanilor Arsenal data viitoare cand auziti cuvantul ‘Invincibilii’. E una din putinele consolari ale acestei lungii serii fara infrangere in Premier League, frustranta pentru United dar care ar atrage admiratie la orice alt club.

Meciul de aseara se anunta mult mai greu decat cel cu West Brom, asa ca am fost oarecum surprins de optimismul de dinainte. Daca n-am reusit sa inscriem impotriva lui West Brom, pe care Watford tocmai i-a batut cu 2-0, Everton insemna o aparare cel putin la fel de puternica, dar cu un plus de incisivitate in atac, in persoana lui Lukaku, golgeterul la zi al Premier League. Bineinteles, ca la orice meci, si la cel de aseara ne putem uita din mai multe unghiuri: putem spune ca a fost un meci extrem de slab pentru United, Everton marcand printr-un fundas iar United egaland in extremis cu un penalty in ultimul minut, sau putem fi optimistul extrem, care ar zice ca United a avut un gol anulat si doua bare, ca am fi meritat, adica, victoria, daca n-am fi fost urmariti de ghinion. Ca de obicei, adevarul sta intre cele doua extreme, dar consensul pare sa fie ca din punct de vedere tactic a fost un meci slab. De unde in prima jumatate a sezonului aveam o problema in a converti ocaziile in goluri, odata ce rata de conversie a inceput sa creasca pare a ne fi tot mai greu sa creem ocazii.

Nu mi-e clar unde sunt problemele, chiar daca pentru majoritatea comentatorilor e usor sa arata spre Mourinho in timp ce balmajesc ceva despre sute de milioane cheltuite pe transferuri. Imi place sa cred totusi ca Mourinho stie ce face, si ca inclusiv declaratiile relativ curioase (cum ca ar prefera Europa League unui loc 4, sau ca Luke Shaw trebuie sa munceasca mai mult) sunt parte a unei strategii. In cazul lui Luke Shaw pare sa fi functionat. In cele 20 de minute in care a fost pe teren, fundasul a alergat mult, a fost prezent in joc, a adus un plus de viteza echipei si a scos penaltyul prin care Ibrahimovic a egalat.

Intr-adevar, golul anulat al lui Ibrahimovic a fost foarte la limita, dar daca asta e diferenta intre cele doua echipe probabil ca egalul e meritat. Arbitrajul mi s-a parut foarte bun, Neil Swarbrick tinand meciul in mana in ciuda catorva momente in care spiritele s-au inflamat pe teren. Asa cum am dubii legate de offsideul lui Zlatan, cred ca eliminarea lui Ashley Williams a fost dura. Fundasul caramelelor a facut un meci foarte bun, si mi-a parut rau ca rasplata lui va fi sa stea pe bara urmatoarele 3.

Unde ne lasa egalul asta? Pe acelasi loc 5, deocamdata. I-am impiedicat pe Everton sa ne depaseasca in clasament, dar le-am dat sansa lui Arsenal sa o faca cu o victorie impotriva lui West Ham deseara. Locul 4 pare in continuare accesibil, dar am pastrat distanta fata de el, in timp ce numarul de meciuri scade de fiecare data. Gary Neville spunea ca Everton si Sunderland (ambele saptamana asta) sunt decisive pentru sperantele lui United la un top 4, dar as tinde sa cred ca mai degraba Chelsea (16 aprilie) si City (27 aprilie) sunt meciurile spre care ar trebui sa ne uitam. Un egal cu Everton poate fi scuzabil, dar daca nu batem pe Sunderland atunci cu siguranta nu meritam un loc in primele 4.

Asadar, pareri? Ce scoruri facem cu Chelsea si City? Are sens sa speram la top 4, sau e mai usor sa castigam Europa League?

Dacă sunteți fani Manchester United, alăturați-vă comunității Romanian Red Devils. Ne găsiți pe pagina de Facebook, pe Twitter sau cu un mesaj prin formularul de contact.