Premier League

Manchester United – Burnley 2-2: Insuficient

December 26, 2017 • By

Manchester United – Burnley 2-2 (Lingard ’53 ’90+2 – Barnes ‘3, Defour ’36), Premier League 2018 etapa 20, 26 decembrie 2017, Old Trafford, Manchester

Manchester United: De Gea – Young, Jones, Rojo (Mkhitaryan ’46), Shaw – Pogba, Matic – Mata, Ibrahimovic (Lingard ’46), Rashford – Lukaku

Burnley: Pope – Bardsley, Long, Mee, Taylor – Guðmundsson, Cork, Hendrick, Defour (Vokes ’67), Arfield – Barnes (Walters ’81)

Pope a fost erou pentru Burnley

Nick Pope a fost erou pentru Burnley

Trei meciuri consecutive fara victorie e inacceptabil cand te numesti Manchester United, si a explica de ce s-a intamplat asta e o sarcina tare ingrata, mai ales cand ai la dispozitie doar informatiile publice. ‘Jucatorii nu mai au incredere in Mourinho‘ sau ‘Lukaku e nul‘ se zicea pe chatul RRD in timpul meciului, ‘Mourinho e dezamagit de conducere‘ sau ‘Problema noastra e Paul Pogba‘ sunt cateva din comentariile de pe grupul de facebook, si ma uit lung la filtrele de moderare si ma intreb cate din mesajele astea veninoase ar trebui sa las pe grup. De ce n-am reusit sa-i batem pe Burnley azi? Ah, voi cu ce explicatie ati merge? Una din cele 4 de mai sus? Sau sa ma iau de Mkhitaryan care tot primeste sanse fara sa confirme? Sau de Ibrahimovic care parca nu mai e la fel de cand a revenit? De Rashford, care iroseste prea multe mingi pe faza ofensiva? Sau sa ma intorc tot la Mourinho si sa zic ca n-are plan B, daca centrarile pe Lukaku nu functioneaza nu suntem in stare sa desfacem o aparare densa prin patrundere centrala?

Am o reputatie de apologist al clubului, asa ca o sa continui pe linia asta: Premier League e un campionat greu, iar Burnley e o echipa foarte buna. Provenind din cel mai mic oras cu echipa in Premier League, Burnley a avut un traseu constant ascendent incepand din 2009, cand Owen Coyle a reusit promovarea avand un buget cat un sfert din salariul anual al lui Wayne Rooney. Iar in cei cinci ani de cand e la club, Sean Dyche a luat o echipa de pe locul 8 in Championship si a adus-o pe 7 in Premier League, la 4 puncte de cupele europene, ceea ce pentru o echipa cu potentialul financiar al lui Burnley e de-a dreptul miraculos. Ca intotdeauna, Dyche nu s-a abatut nici astazi de la valorile lui: disciplina de fier in toate compartimentele, cu perioade lungi de absorbtie a presiunii, dar si iesire la atac atunci cand adversarul si jocul o permit. Si, cinste lor, Burnley n-au tras de timp in nicio masura astazi, nici macar cand aveau avantaj de un gol iar al patrulea arbitru arata minutele suplimentare.

Statisticile meciului sunt covarsitor de partea noastra (71% posesie, 23-3 suturi la poarta, 12-2 cornere), dar indiferent cat de multe statistici o sa putem extrage cu tehnologia de azi singura relevanta ramane cea stabilita intr-o camera de pe Great Queen Street in 1863: numarul de goluri. 2 de fiecare parte, si doar un punct pentru fiecare echipa, in cazul nostru singurul punct care ne mentine pe locul 2, deasupra lui Chelsea.

Imi amintesc ca la inceputul sezonului, dupa doua victorii cu 4-0, Mourinho zicea ca vrea sa vada cum se descurca echipa si atunci cand e condusa. Ei bine, nu foarte bine. In ultima saptamana am fost condusi de fiecare data, iar rezultatele sunt cele pe care le stiti. Dar partea pozitiva aici e ca jucatorii nu par sa mai aiba vreun fel de trac sau de crispare in joc cand adversarii inscriu primii. La fel s-a intamplat si astazi, cand meciul a inceput practic de la 0-1. Cand primesti gol in minutul 3, mai ales dupa o faza ca cea din care Barnes a inscris, doar de lipsa de concentrare poate fi vorba, pentru ca in mod normal intr-o asemenea bulibaseala in careu portarul ar trebui sa iasa cu mingea in mana, cum de altfel Nick Pope a facut-o de cateva ori bune la capatul celalalt al terenului.

Despre golul de 2-0 sunt putine de spus, putem doar sa admiram excelenta lovitura libera executata de Steven Defour, executie cum Pogba inca n-a reusit pentru United, si nu pentru ca n-a incercat. Dincolo de 0-2 la pauza, mai mult m-a ingrijorat atitudinea, pentru ca n-am vazut vreo accelerare iesita din comun a jocului din partea noastra, nici macar dupa 0-2. Doar in repriza a doua, odata cu intrarea lui Lingard, centrul atacului a capatat ceva mai multa energie, iar Jesse si-a consolidat reputatia de marcator de goluri spectaculoase dupa ce a deschis scorul cu un calcai demn de un meci mai important. Si-a consolidat mai apoi si reputatia de marcator de goluri importante, cand a egalat in minutele de prelungire si a reusit sa scoata un punct dintr-un meci pe care ne propunem sa-l uitam cat mai curand.

In momentul asta are putin sens sa ne mai uitam in susul clasamentului, iar in absenta vreunui miracol gen Newcastle 1996 va trebui sa ne multumim cu locul 2.  Care nu vine nici el pe degeaba, ci va trebui aparat si consolidat incepand de sambata, cand Southampton vine pe Old Trafford. Teoretic ar trebui sa fie un meci mai usor, dar stilul de joc al Sfintilor ne e mult mai incomfortabil decat Burnley de exemplu. In plus, decembrie pare a fi o luna in care statisticile si predictiile valoreaza chiar mai putin decat de obicei. Speram sa terminam anul pozitiv si speram ca parcursuri bune in Champios League si FA Cup sa mai indulceasca putin amarul faptului ca City vor castiga probabil campionatul in aprilie.

GGMU!

Sursa foto: PremierLeague.com

Dacă ești fan Manchester United, alătură-te comunității Romanian Red Devils. Ne găsești pe pagina de Facebookpe Twitter sau cu un mesaj prin formularul de contact.